în gânduri se scurge cenușa uitării
degeaba mai cauți în ea sentimente
e praf argintiu, supusă pieirii
căci vântul o zboară dintre șoapte discrete
pământul îți clatină din nou conștiința
și cerul îți cerne nori plângăreți
rămâi țintuit, te strânge dorința
acelor din iarnă reci dimineți
căzut-au din brațe vâslele grele
și mușchii cu care trăgeai ți-au secat
privește departe-nspre maluri-perdele
tot eu sunt acolo, cu trupul strivit de-atât așteptat
ți-aș da vântul meu și pânze ți-aș pune
la barca-ți cea tristă-n derivă plutind
dar tu cauți încă albastre lagune
în lacul ce seacă după ploaie plângând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!