Te caut

Te caut prin nămeți, prin viscole, prin cețuri
Te caut lângă mine şi înspre depărtări
Te caut prin cenușă, gânduri, stări şi visuri
Te caut pretutindeni, te caut nicăieri

Te caut printre pietre, izvoare şi pârâuri
Prin râurile care aleargă-nvolburate
Te caut printre stele, ceruri şi universuri
Te caut atât de-aproape şi atât de departe

Te caut şi-ntre oameni, ma uit în ochi străini
Aproape-i strâng de mână, le plâng de al tău dor
Te caut în ruine pline de amintiri
Te caut pe niciunde, acum şi-n viitor

112

Din piepturi ne smulgeţi ultima suflare
Cu forcepsul indiferenţei voastre
Apoi dați ţării știre c-a fost o întâmplare
Creată de condiții meteo nefaste

Ne-ați luat de lângă rude şi de lângă prieteni
Si ne-ați lăsat să-ngheţe sângele în noi
În timp ce voi dormeaţi în paturi somptuoase
În locul nostru mai bine-ați fi fost voi!

Contează omenia, curajul, dăruirea?
Pălesc în faţa lenei, minciunii şi a urii
Noi că ne-am dus...aşa ne-a fost ursirea
Dar voi rămâneţi mândri, ucigași de familii

Toţi oamenii cu suflet care ne plâng plecarea
O singur'-alinare mai au în a lor viaţă
Că noi prin moartea noastră şi către-a cer chemarea
Scăpat-am pe vecie de-a voastră ignoranţă



În memoria studentei Aurelia Ion  şi a lui Adrian Iovan

Praf

sunt praf
praf ușor și fin, ca un nisip zburând
în palmele tale mă ascund
de vânturile nemiloase
mânile tale sunt calde
ca un soare de vară

sunt praf
un pumn de pulbere strălucitoare în pieptul tău,
dar ca un nisip zburat de vânt
mă pierd în zări, m-afund în mări

Sunt praf
Un pumn de praf în ochii tăi,
dar ca un pumnal lucios și rece
îți umplu pielea de fiori
Stau ca nisipul ud pe tine
Sau ca un pumn de pulberi moi

sunt praf
sau pulberea dintr-o iubire
se-a fost o stâncă măcinată
de valul mângâierii tale

să nu-ndrăznești să sufli-acum!

Şoapte

Vorbește-mi în șoaptă
în seara aceasta stelele tac pentru noi
noaptea-și ingână ziua apusă
prin dâra absurdă din apusul violet

Să-mi taci azi
mângâierile mele nu mai suportă șoapte,
s-ar destrăma ca un domino abia atins
de le-ai rosti...

Nu, nu-mi spune nimic
Lasă-mi doar ochii tăi să mă pătrundă
În miezul senzațiilor mele
căci m-aș risipi inutil printre vorbele tale
de n-ai tăcea

Povestește-mi tăcerea ta
o pot înțelege acum
pentru că e chiar noaptea în care nu dorm
ce mă ajută să-ți cunosc neliniștea

File de roman

Stranie poveste de iubire
Tu un neîntâlnit, eu o închipuire
Tu de neatins, eu mult prea dorită
Parc-ar fi o snoavă nerostită

Nebună poveste de amor
Tu ca un preludiu, eu doar ca un zbor
Tu ca o furtună, eu ca un vulcan
Parc-ar fi desprinsă din file de roman

Ciudată poveste de făgăduință
Tu ca un coșmar, eu ca o dorință
Tu ca o speranță, eu...o deznădejde
Cine poate oare să ne mai dezlege?

Momente

Pe unde merg paşii tăi,
pe unde zboară privirea ta,
pe ce vânturi se leagănă gândurile tale
şi către ce zări îţi îndrepţi visele?

Ce lumină te însoţeşte în călătoriile tale,
câte pietre îţi numără călcările,
adierea câtor vânturi îţi mângâie obrajii?

Ce susur îţi mângâie auzul,
ce licărire îţi mângâie privirea?

Gândurile mele, visele mele, sufletul meu...
aleargă după tine,
îţi aşteaptă răsăriturile,
îţi însoţesc apusurile,
îţi fură privirile,
îţi scriu amintirile...

Eu...
te privesc oriunde eşti
topindu-mă de dorul tău,
dar înot alături de tine în apele tale

Tu...
Mă porţi în tine, lipită de sufletul tău
respiri din suflul meu

Noi...
ne îmbrăţişăm...
pretutindeni!