Pe unde merg paşii tăi,
pe unde zboară privirea ta,
pe ce vânturi se leagănă gândurile tale
şi către ce zări îţi îndrepţi visele?
Ce lumină te însoţeşte în călătoriile tale,
câte pietre îţi numără călcările,
adierea câtor vânturi îţi mângâie obrajii?
Ce susur îţi mângâie auzul,
ce licărire îţi mângâie privirea?
Gândurile mele, visele mele, sufletul meu...
aleargă după tine,
îţi aşteaptă răsăriturile,
îţi însoţesc apusurile,
îţi fură privirile,
îţi scriu amintirile...
Eu...
te privesc oriunde eşti
topindu-mă de dorul tău,
dar înot alături de tine în apele tale
Tu...
Mă porţi în tine, lipită de sufletul tău
respiri din suflul meu
Noi...
ne îmbrăţişăm...
pretutindeni!
Iarasi a intrat nevolnicul pe geam dupa ce l-ai dat afara pe usa....
RăspundețiȘtergereCe vrei sa spui mai exact?Cine e nevolnicul asta???TE iubeeeeeesc!!!Vorbeste si tu mai putin metaforic fiindca sunt taaaaaare grea de cap!Te saruuuuuuuut dulce!!!
RăspundețiȘtergere