Te-am aşteptat

   

 

Te-am aşteptat
Nu-i de mirare
Păstrez în pori mirosul tău
Încă te-aștept
Nu-i o-ntâmplare
Căci vreau să fii stăpânul meu

Privesc în lungul drumului pe care
De-atâtea ori fi vrut-ai să-l străbați
S-au stins din frunze multe felinare
Si astfel-ai fost forţat să te abaţi

Nu cred că vei veni în seara aceasta
Şi cred că nici în serile ce vor veni
Eu însa voi spera că-n anul ăsta
Cândva-ntr-un colţ de drum ne vom reîntâlni

Te-am aşteptat
Si nu e de mirare
Pentru ca în cuvântul tău am vrut să cred
Şi încă te aştept
Nu-i o-ntâmplare

Să vii, aşa ar fi corect!

O rană

 

Am o rană cât o neputinţă
Inima o zămisleşte,

mintea parc-o născoceşte
O rană mare în piept...
Cât prăpastia ce ne-a crescut între suflete

 

şi ea nu se închide cu una cu două
inima o alimentează,

mintea pare c-o sudează
Dar ea rămâne mare,

revărsată peste cavităţile însângerate
Precum este hăul care ne desparte

 

Ea nu se vindecă ușor
Căci se hrăneşte cu mult dor
Poate o îmbrăţişare ar putea s-o coase
 plantându-i luminițe în unghiuri-ntunecoase

 

Am o rană mare în piept
Tot creşte pe măsura ce te-aştept
Devine atotcuprinzatoare,

înghite a ta amintire
Nimic n-o poate vindeca,
Poate doar o iubire....

Întâlniri ratate

 

Mă ustură ochii de la lacrimi sărate
Sau de la cele trei întâlniri ratate
Sau poate de la fum sau de la vorbe dulci
Şoptite şi-auzite în nopți atât de lungi 

Pe umeri simt cum picură agale
Vreo șapte lacrimi sărate şi amare
Coboară-n vijelie în inima ce bate
Si-așteaptă tresăltând noi întâlniri, vreo șapte

Şi zâmbetul il simt pe buze tot amar
Ştiind că pactul nostru tot este în zadar
Căci decăt zece întâlniri atât de așteptate
Concrete sunt acestea trei ratate... 

Femeia ta perfectă

Sunt femeia perfectă

Înaltă sau scundă

Superbă, urâtă 

Grasă sau slabă 

Nearanjată sau cochetă

Sunt pentru tine

Femeia perfectă

Am toane şi mofturi

Pretenții, dorințe

Îţi cer nemurirea 

Şi stele-n gablonţuri

Îţi cer universul 

Şi luna inertă

Ca-s eu, femeia perfectă

Nu-ţi spun minciuni, nu-ţi spun adevăruri 

Nimic nu-ţi dăruiesc

şi pentru ce-mi oferi, nu-ţi mulţumesc

Dar îţi cer favoruri

şi vise şi doruri

Când mă chemi, sunt absentă

Aşa sunt eu, femeia perfectă

Te-ntrebi ce ţi-am făcut?

De ce m-ai cunoscut?

Parcă-ai fost blestemat

când m-ai ascultat

şi când m-ai băgat

în viaţă-ţi imperfectă

Pe mine, femeia ta perfectă!