Tot ceea ce îmi doresc

În camera mea soarele intră timid
Prin fanta minusculă scăpată
de sub strâmtoarea draperiilor plușate
Își înghesuie razele albe
Până-mi ating pielea zgribulită
Degetele tremurânde îmi alina buzele
crăpate de dorul de întuneric,
de liniște și de odihnă.

Închid ochii cu greu
La amintirea ultimei revederi
În care tu îmi vorbeai despre lumină
și despre nașterea universului
și la acea întâlnire în care m-ai strâns
Până aproape de frângere...

Am obosit să te aștept!

Soarele asfințind îmi atinge patul,
Patul în care tu nu ai apucat să dormi.
Să dorm nevisând la tine
Este tot ceea ce îmi doresc acum!

Protocolul ințeleptului Bib

O declaratie magulitoare de la Bib:

" tu umilesti toti barbatii din preajma ta prin complexitate
1. esti frumoasa, deci ar trebui sa nu fii prea desteapta;
2. esti desteapta, deci ar trebui sa fii macar otrava;
3. Esti generoasa, deci ar trebui sa fii lenesa
4. esti mai mult decat harnica, muncesti peste 16 ore pe zi, deci ar trebui sa ai alte lipsuri
5. faptul ca scrii poezie nu poate fi o lipsa
6. peste toate, mai si pictezi
7. si mai stii si bancuri
cum dracu sa te suporte un prostovan?"

În zadar

În zadar te plânge ploaia
Peste dealuri, peste munți
În zadar te scurge marea
Printre scoici și melcii muți
În zadar te caut noaptea
Printre vise rătăcite
În zadar te plânge moartea
Aripilor răstignite

În zadar aștept chemarea
Brațelor a-mbrățișare
Și-n zadar mi-ascut răbdarea
Căci primesc doar disperare
În zadar te strig pe nume
Și-n zadar îți caut chipul
Căci ecoul tau anume
Îmi zdrobește clipa, timpul

Ochii mei plâng iar

Și ochii mei plâng iar
Nu de durere, nici de bucurie
Nu de tristețe, nici de nebunie
Și nu-s bolnavi cum pare
Și nici încercănați
Nici agitați, nici singuri
Nu sunt nici încruntați

Ei te plâng iar pe tine
Cel încă nenăscut
Cel ce nu vrei s-apari
Cel căutat demult
Pe tine te visează
În vis te creionează
Pe pergamente arse
Ochii-mi te proiectează

Ochii îmi plâng iar
Căci știu c-a ta iubire
Si așteptarea ta
Sunt toate în zadar

Va invit la lansare!

Flori de salcâm

Ne-am făcut pat din flori de salcâm
Îți simt geana stângă pe dreptul meu sân
Mii de fluturi ne zboară prin păduri înflorite
Buzele noastre se ating îndulcite

Ne-am privit încântați ca-ntr-o primă iubire
Ne-am sedus cu alint în idei și-n simțire
Ne-am cântat poezia ce-o știam de cu seară
Am dansat prin zapezi până-nspre vară

Ne-am făcut pat din flori de salcâm
Eu ți-ascult glasul dulce rezemat de-al meu sân
Mii de fluturi se lasă osteniți pe noi doi
Ne iubim ca nebunii printre flori, albi și goi!

Refuz

Călcând pe ceruri înstelate
Și pe poteci întunecate
Strigând durerea spre pământuri
Și dragostea în patru vânturi
Plângând cu ploaia necăzută
Fierbând vulcanic într-o stâncă
Plecând cu trupul istovit
Și cu un suflet răstignit
Asa mă zbat în agonia
Iubirii mele sângeroase
Așa mă lupt cu resemnarea
Cu brațe lungi neputincioase

Refuz să lupt pentru iubire
Refuz să lupt chiar pentru tine
Refuz să vreau o fericire
Din clipe seci și nopți puține
Refuz să caut împlinirea
În vorbe spuse-anapoda
Îmi iubesc trista noapte-a mea
În care pana mi-e menirea