Nu de durere, nici de bucurie
Nu de tristețe, nici de nebunie
Și nu-s bolnavi cum pare
Și nici încercănați
Nici agitați, nici singuri
Nu sunt nici încruntați
Ei te plâng iar pe tine
Cel încă nenăscut
Cel ce nu vrei s-apari
Cel căutat demult
Pe tine te visează
În vis te creionează
Pe pergamente arse
Ochii-mi te proiectează
Ochii îmi plâng iar
Căci știu c-a ta iubire
Si așteptarea ta
Sunt toate în zadar
Mi-ai reprosat, mai adineauri, pe un ton amical, ca nu ti-am mai citit blogul. Il citesc imediat si ce-mi vad ochii? O poezie atat de trista, scrisa de cea mai vesela fata de pe planeta Pamant?????
RăspundețiȘtergere