ce
trist e cerul azi!
ce
plânge
cu
lacrimi reci de ceață deasă
și ce
durere mă străpunge
în
pieptu întins spre univers
ce frig
năprasnic și ce beznă
mă
scurg spre hău, spre nefiresc
ce
vifor bate înspre mine
cu ce
lanț gros îmi prinde-o gleznă...
ce dor
nebun și ce suspine
rămâi
aici puțin! mi-e bine...
ce tristă
noapte-mi ești, frumoaso
ce rece
soare-mi zaci pe frunte!
ca
strâmbă aștepți, moarte hidoasă
cu
tactici sumbre și mărunte!
dar nu
te las să-mi strici serbarea
și nu
te las să-mi bagi răceala
dansului
tău alambicat
în
visul meu destructurat...
rămân
întins, cu ochii închiși
cu
degetele răsfirate
cu
gleznele încătușate
și buze
vinete însetate
privesc
la tine, tristă moarte
și mă
amuz
și știi
de ce?
căci maine dimineața-n
zori
voi
învia, iar tu-o sa mori!
ce
trist e cerul azi
ce
plânge
cu
lacrimi grele înroșite
prin
vene reci mai curge sânge
sărut
fantasme adormite...
In memoria lui Alex. Mergi spre lumina!
