Trilogia "Imi place" - Imi place sa te ascult

imi place sa te ascult 

ai un glas cald, calm, dar categoric 

Explicațiile tale încep atât de logic 

dar ramân suspendate parca 

pe marginea unei prăpastii 

ca si cum o urmare nu ar mai veni

ca si cum sfârșitul nu s-ar întâmpla

niciodată 

te ascult cu ochii închiși 

iar vorbele tale imi pătrund simțurile 

devin personajul poveștilor tale 

Trăind aievea întâmplările 

fabuloase inventate de tine 

glasul tau devine glasul meu

si cant odată cu tine 

alergând despuiată prin norii pufoși 

imi place sa te ascult 

parca mi-as asculta propriul eseu

despre mine însămi 

glasul tau ma pătrunde prin porii 

expandati ai simțurilor

Trilogia "Imi place" - Imi place sa te citesc

imi place sa te citesc 

dintre cuvintele tale

străbate un iz misterios

îți amintești? la inceput 

am crezut ca esti femeie 

cuvintele ti se înșirau pe hartie 

vijelios si puțin neînțeles, 

ca explicația unei femei grăbite 

in scurt te-am descoperit bărbat 

si brusc 

ti-am înțeles cuvintele așternute 

sobru si răspicat 

precum un documentar extrem de detaliat

este bărbat! mi-am spus 

si m-am minunat de delicatețea 

cu care îți expuneai ideile 

de intuiția cu care imi descriai trăirile 

de sensibilitatea cu care tu

chiar înțelegeai zborul...

zborul pufului meu crescut in locul pielii 

imi place sa te citesc

e ca si cum m-as citi pe mine

doar ca tu esti bărbat!

Trilogia "Imi place" - Imi place sa te privesc

imi place sa te privesc 

dar nu direct in ochi,

ci începând din vârful degetelor de la picioare 

apoi urcând cu privirea 

de-a lungul trupului tau scrijelit 

cu atâtea enigme 

nu-mi place sa te privesc fix in ochi 

e ca si cum mi-as dori sa mănânc 

doar glazura de ciocolata de pe un tort 

imi place sa te privesc dezbrăcat, 

alungit leneș in pat, cu o mâna 

aruncată dezordonat 

sa-ti contemplu abdomenul fibros 

si brațele brăzdate de vene pulsând ostentativ 

imi place sa te privesc in final drept in ochi 

sa ma minunez de cat de repede isi schimba culoarea 

de la gri deschis pana la albastru intens ori verde safir
uneori violet pal,

de fiecare data cand ma simți admirandu-te 

imi place sa te privesc 

e ca si cum m-as privi intr-o oglinda 

doar ca tu esti bărbat

Ca marea

ca marea sunt de zbuciumata 

ca plânsetul de dor si jale 

ca inima ce nu mai poate 

caci bate-n van si apoi moare 

ca urletul de tren sălbatic

ce rataceste-ntr-un desert 

ca floarea frântă de-o furtună

cu trupul vlăguit, inert...

ca marea sunt de zbuciumata 

si ca nisipu' împrăștiat 

ca vântul urlător în valuri 

ca sufletul destructurat 

sunt rupta-n zări, ca universul 

ce azi se-ntinde muribund 

așa ca ma întind pe-o stâncă 

sunt toți cei ce ramân plângând 

ca marea sunt de zbuciumata 

mi-au secat toate lacrimile 

plaja mi-atârnă suspendată 

mi-au înghețat vapoarele!