ca marea sunt de zbuciumata
ca plânsetul de dor si jale
ca inima ce nu mai poate
caci bate-n van si apoi moare
ca urletul de tren sălbatic
ce rataceste-ntr-un desert
ca floarea frântă de-o furtună
cu trupul vlăguit, inert...
ca marea sunt de zbuciumata
si ca nisipu' împrăștiat
ca vântul urlător în valuri
ca sufletul destructurat
sunt rupta-n zări, ca universul
ce azi se-ntinde muribund
așa ca ma întind pe-o stâncă
sunt toți cei ce ramân plângând
ca marea sunt de zbuciumata
mi-au secat toate lacrimile
plaja mi-atârnă suspendată
mi-au înghețat vapoarele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!