Parfum din tine

- Și dacă s-ar face un parfum cu numele tău, cum ai vrea sa miroasă?
- Pai întâi de orice ar trebui sa aibă izul puțin sărat de mare, puțin albastru de vânt, puțin verde de alge și puțin galben de nisip fierbinte.
- Adică ar mirosi ca tine după o zi la plaja?
- Nu chiar, pentru ca as vrea sa miroasă puțin a liliac și chiar așa lila, a zambile...
- Deci ar mirosi ca după o zi petrecuta de tine intr-o grădina de pe malul marii
- Oarecum. As mai vrea sa prindă puțin din mirosul ploii, puțin din mirosul soarelui fierbinte, puțin din mirosul pielii abia spălate și puțin din mirosul nopții, după ploaie, când pe cer ar fi luna noua...
- Hmmm. Deja simt ca începe sa miroasa a tine...

Vă rog să vă dezbrăcați. De tot!

Aveam căpuşe. Nu pe mine, ci în curte. Era anul acela în care apocalipsa şi sfârşitul lumii urmau să se tragă de la căpuşe, după cum relatau canalele de ştiri. Prin urmare, auzind eu de la babele din sat că există un leac miraculos, m-am dus la farmacia veterinară din colţ şi am cerut licoarea ucigătoare. Mi-a dat o sticluţă micuţă, de vreo 5 ml.
Acasă, înainte de a o dilua într-o găleată cu apă, citesc îngrozită pe etichetă: o picătură poate ucide o vacă. Minunat, zic în mintea mea și pun sticluța goală, după ce o diluez,  pe chiuveta din bucătărie, în ideea ca o voi arunca la coș după ce voi merge la baie. În drumul meu spre baie, pe blatul bucătariei observ o ciocolată deschisă. Intru instantaneu în șoc hipoglicemic și îngurgitez cât ai clipi toată cicocolată, lingându-mi la propriu degetele. Apoi merg la baie, fac ce era de făcut și când să mă spăl pe mâini eticheta „o picătură, o vacă” îmi sparge retina. Creierul se inundă, limba începe să mă piște și conștientientizez în ultima clipă a vieţii mele: degetele, soluția, vaca…
Târându-mă aproape (de spaimă, nu din alte cauze), ajung la telefon și sun la cabinet: „doamnă, am lins soluție de-aia cât să moară o ciurdă de vaci…, ce e de făcut?”. O simt pe doamna că intră în panică, aproape strigă și mă imploră să fug la spital.
Cu soțul îngrozit după mine și cu sticluța bine ambalată într-o sută de pungi, ajungem la spital. La primul ghișeu, când dau buletinul și arăt sticluța, recepționera trage semnalul de alarmă: panică totală.
– De unde aveți această soluție?
– De la farmacia veterinară. Ce-i în neregula? Am dat 12 lei pe ea.
– Este interzisă!


Continuarea aici

Cântă-mi natura, iubire!

Iubire,

ființă vie 

ce sălășluiești în mine,

ascute-ți arcușul 

și cântă-mi natura,

căci numai despre ea 

îmi poți cânta acum!

Pune pe note 

culorile ei intense 

și varsă-le în mine,

ca pe o pânză neîncepută...

Cântă-mi natura, 

iubire din mine,

pentru că doar natura

poate fi cel mai gingaș viers

și numai tu, iubire,

o poți reproduce în sunete

atât de suav!

Prima iarnă când noi ne-am iubit

în prima iarnă când noi ne-am iubit 

era atât de cald 

încât flori creșteau din pamant 

pe te miri unde 

în mijlocul potecilor 

în prima iarnă când ne-am iubit 

marea cânta în duet c-o vioară

chelnerii serveau la terase înfrigurați

căci era încă iarnă afară şi nu vară

degetele noastre s-au împrietenit 

şi pielea ta s-a topit peste mine 

luna ne zâmbea albă şi plină 

căci era prima iarnă

în care noi ne-am iubit...

dans le premier hiver quand nous avons aimé

il faisait si chaud

que les fleurs poussent sur le sol

dans des endroits inattendus

au milieu des sentiers

dans le premier hiver quand nous avons aimé

la mer et  un violon chant duo

serveurs froids servis aux terrasses

parce qu'il était encore l'hiver et non pas l'été sur

nos doigts sont devenus amis

et votre peau a fondu sur moi

la blanc pleine lune nous sourire

parce qu'il était le premier hiver

quand nous avons aimé ...

 

Ironic

Ce diferența ironica între oameni...
unii își dau seama de ceea ce nu merita,
alții nu-și dau seama de ceea ce merita...