în prima iarnă când noi ne-am iubit
era atât de cald
încât flori creșteau din pamant
pe te miri unde
în mijlocul potecilor
în prima iarnă când ne-am iubit
marea cânta în duet c-o vioară
chelnerii serveau la terase înfrigurați
căci era încă iarnă afară şi nu vară
degetele noastre s-au împrietenit
şi pielea ta s-a topit peste mine
luna ne zâmbea albă şi plină
căci era prima iarnă
în care noi ne-am iubit...
dans le premier hiver quand nous avons aimé
il faisait si chaud
que les fleurs poussent sur le sol
dans des endroits inattendus
au milieu des sentiers
dans le premier hiver quand nous avons aimé
la mer et un violon
chant duo
serveurs froids servis aux terrasses
parce
qu'il était encore l'hiver et non pas l'été sur
nos doigts sont devenus amis
et votre peau a fondu sur moi
la blanc pleine lune nous sourire
parce qu'il était le premier hiver
quand nous avons aimé ...
Este o nouă poezie de dragoste în stilul pe care l-ai abordat recent, adică e o poezie optimistă! Succes în continuare!
RăspundețiȘtergere