Ninge cu flori de cireş

ninge cu flori de cireș
poteca-însemnată de clipe cu tine
unduiește suav pe sub tălpile goale
mi-e cald de mi-e bine
soarele de primăvara
cu drag mi-amintește
de tine cel tânăr și chipeș

ninge-n oraș cu flori de cireș
ninge în mine cu amintiri
ninge, ori plouă, ori nici nu mai știu
visez la lumini sclipitoare
când dansam amândoi

ninge acum și ninge de-a pururi
îngeri îți cântă muțește în ceruri
ninge cu flori
ninge cu păsări în stoluri
ninge în mine, din seară în zori
ninge, iubite, atât de frumos
cu flori!

Cât doare

Când ai plecat
nu m-ai lăsat uitând de tine
m-ai lăsat îndrăgostită
iubindu-te intens
cu visul nostru împreună
ce-a fost atât de dens
de amintiri...
m-ai lăsat scursă
secătuită lângă sicriul lucios
mângâind
tânguind
suspinând
peste florile cu care mi-ai presărat cărarile

timpul se scurge
nu în uitare
ci în evaporări repetitive
de amintiri comune

și azi e soare
zâmbesc zâmbetului tău
din poza mortuară
e cald, miroase bine
și e soare
și tot ce-a fost al tău
mă-nțeapă
și mă doare

și cât de tare doare!