Cât doare

Când ai plecat
nu m-ai lăsat uitând de tine
m-ai lăsat îndrăgostită
iubindu-te intens
cu visul nostru împreună
ce-a fost atât de dens
de amintiri...
m-ai lăsat scursă
secătuită lângă sicriul lucios
mângâind
tânguind
suspinând
peste florile cu care mi-ai presărat cărarile

timpul se scurge
nu în uitare
ci în evaporări repetitive
de amintiri comune

și azi e soare
zâmbesc zâmbetului tău
din poza mortuară
e cald, miroase bine
și e soare
și tot ce-a fost al tău
mă-nțeapă
și mă doare

și cât de tare doare!