Rochia verde precum ochii tai

Azi mi-am pus rochia verde

Am devenit pădurea în care ne-am pierdut cândva
Vântul mi-a suflat aripile
Printre frunzele zburătoare
Mi-am amintit cum mă priveai:
Gândurile tale îmi atingeau pielea
Într-un vers incolor, fără rimă
Gustul buzelor tale
Curgea izvor sub pleoapele închise în visare
Mi-e dor de poteca noastră uitată în preistorie
Mi-e dor de atingerea timidă
Și de îmbrățisarea imaginară și fără de cuvinte
Mi-am pus rochia verde
Pentru că mi-e dor
De culoarea ochilor tăi!

Păcat

Dorință perversă ne trece prin minte
și trupul privește inert sau mirat
de unde atâtea povești și veșminte
pentru-un păcat și un gând necurat?

Visam să trăim, trăim din visare
o dulce otravă-i aceasta dorință
Din gânduri obscene ne facem splendoare
Deși știm că ce vrem nu e cu putință!

Ispita e dulce, dulce-n păcat
Cearșafuri prelinse sub piele pe pat
rămân mărturie dorințelor care
lipite-s-au pervers într-un act...

Îmbătă-mă cu tine

Toarnă-mi puțin vin roșu în pahar
De-acela dulce și puțin amar
Să-l simt ca pe-un sărut, neliniștit
Nerăbdător, cumva nedeslușit
Așa-mi doresc să simt a ta beție
Ca o dulceață, precum apa vie

Intensitatea privirii tale verzi
S-o simt dintr-un pahar, așa cum tu mă vezi
Să intuiesc printre papile expandate
Intențiile unei atingeri prea puțin vinovate
Așa intenționez să gust din tine
Cu sete și durere și fără de rușine

Și-n vinul roșu ce mi-l torni în sânge
Să-mi pui savoare din sufletul ce-ți plânge
Așa te voi gusta și te voi devora
În fiece celula să simt aroma ta
Toarnă-mi acum vin roșu in pahar
De-acela dulce și puțin amar.

Îmbătă-mă cu tine!

Visul meu

Am un singur vis:
să-mi pierd cumpătul
în iubirea ta!

Chiar atunci, chiar acum,
mi-am pierdut rațiunea
în sărutul tău!