marți, 28 iulie 2020

Rochia verde precum ochii tai


Azi mi-am pus rochia verde
Am devenit pădurea în care ne-am pierdut cândva
Vântul mi-a suflat aripile
Printre frunzele zburătoare
Mi-am amintit cum mă priveai:
Gândurile tale îmi atingeau pielea
Într-un vers incolor, fără rimă
Gustul buzelor tale
Curgea izvor sub pleoapele închise în visare
Mi-e dor de poteca noastră uitată în preistorie
Mi-e dor de atingerea timidă
Și de îmbrățisarea imaginară și fără de cuvinte
Mi-am pus rochia verde
Pentru că mi-e dor
De culoarea ochilor tăi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul tău este important pentru mine!