Ploua atunci când noi ne-am cunoscut
Eram o anonima, tu erai cunoscut
Scria de tine zilnic in ziar
Voiai sa ma intrebi, era însă in zadar
Eu alergam prin ploaie,
Tu circulai-n caleașca
Caleașca aceea neagră, din tote mai aleasa
Aveai birjar evreu, iar eu fugeam desculță
Tu ma voiai frumoasa, sălbatică, credula
Dar eu fugeam într-una, păream puțin nebuna
Ploua, cu fulgi albaștri, ca intr-o ilustrata
Eu îți fugeam pe mare, tu ma priveai năuc
Nu ai știut vreodată
Unde vreau sa ma duc
Iar când satul de mine in cale te-ai oprit
Si te-ai decis solemn sa nu ma mai dorești
Atunci abia, doamne, te-am adorat cu totul
Și am venit la tine sa mi te dau
Era târziu,
Plecasesi deja de pe aici
Și era trist și frig, era ca-ntr-un pustiu
Acuma ploua iară
Și iată, e iar toamnă
Și ce-i din nou bizar
Tu iar ești in căruță, ai alt evreu birjar
Eu am un deja-vu
Te văd și ești chiar tu
Hai, nu lăsa sa piară
Alt an, o alta toamna,
Ploua din nou, -i momentul
Sa ne oprim iar timpul
Sa ne cunoaștem iar
Eu anonima, tu omul din ziar!