Omul din ziar

 

Ploua atunci când noi ne-am cunoscut

Eram o anonima, tu erai cunoscut

Scria de tine zilnic in ziar

Voiai sa ma intrebi, era însă in zadar

Eu alergam prin ploaie,

Tu circulai-n caleașca

Caleașca aceea neagră, din tote mai aleasa

Aveai birjar evreu, iar eu fugeam desculță

Tu ma voiai frumoasa, sălbatică, credula

Dar eu fugeam într-una,  păream puțin nebuna

Ploua, cu fulgi albaștri, ca intr-o ilustrata

Eu îți fugeam pe mare, tu ma priveai năuc

Nu ai știut vreodată

Unde vreau sa ma duc

Iar când satul de mine in cale te-ai oprit

Si te-ai decis solemn sa nu ma mai dorești

Atunci abia, doamne, te-am adorat cu totul

Și am venit la tine sa mi te dau

Era târziu,

Plecasesi deja de pe aici

Și era trist și frig, era ca-ntr-un pustiu

Acuma ploua iară

Și iată, e iar toamnă

Și ce-i din nou bizar

Tu iar ești in căruță, ai alt evreu birjar

Eu am un deja-vu

Te văd și ești chiar tu

Hai, nu lăsa sa piară

Alt an, o alta toamna,

Ploua din nou, -i momentul 

Sa ne oprim iar timpul

Sa ne cunoaștem iar

Eu anonima, tu omul din ziar!