Ți-as scrie chiar acum o poezie
Dar fără sa te știu, mi-e foarte greu
Îmi plânge pana mea de gâscă pe hartie
Caci eu te caut încă, de-atunci, acum, mereu
Ți-as scrie un roman întreg, pesemne
De-as sti măcar unde te-ascunzi acum
Dar tu nu spui nimic și nu-mi dai semne
Sa știu încotro merg și pe ce drum
Ți-as pune-n palme universul propriu
Ca tu sa-l înțelegi și sa-l adori
Dar poate-ți pare-un pic impropriu
Încet sa ma descoperi, apoi sa-mi dai fiori
O, da, m-as dărui de-a pururi și de-a—ntregul
Sub tine-as fi supusa curtezană
Și ți-as permite sa-mi dai jos opregul
De nu mi-ai fi decât sare pe rană…
