Sare pe rană

 

Ți-as scrie chiar acum o poezie  

Dar fără sa te știu, mi-e foarte greu 

Îmi plânge pana mea de gâscă pe hartie 

Caci eu te caut încă, de-atunci, acum, mereu

Ți-as scrie un roman întreg, pesemne

De-as sti măcar unde te-ascunzi acum

Dar tu nu spui nimic și nu-mi dai semne 

Sa știu încotro merg și pe ce drum

Ți-as pune-n palme universul propriu

Ca tu sa-l înțelegi și sa-l adori 

Dar poate-ți pare-un pic impropriu

Încet sa ma descoperi, apoi sa-mi dai fiori 

O, da, m-as dărui de-a pururi și de-a—ntregul

Sub tine-as fi supusa curtezană

Și ți-as permite sa-mi dai jos opregul 

De nu mi-ai fi decât sare pe rană…