Ionuca mea, cu ochi adânci ca cerul
Cu chip ca de zeița și mult mult prea frumoasa
Din tine a rămas in mine doar misterul
cum ai fi fost de ai fi fost mireasa
Când ai venit pe lume a fost o sărbătoare
Și noaptea te cânta vesela printre stele
L-ai eclipsat splendoareo, chiar pe maretul soare
Acum esti cea mai pură din ele o scânteie
Eu te privesc din bezna, ochii mei sunt prea mici
Sa prindă-n ei atâta măreție
M-as rupe in bucăți sa fac mii de Ionuci
Iar pielea ta sa fie-a mea beție
Nu îți port pică pentru c-ai plecat
Iubirea pentru tine este un diamant
Îmi pare rău ca nu ți-am dat un sfat
Tu sa rămâi si-acolo cu sufletul curat
Eu sunt bine aici, ești crucea vieții mele
Te port pe umeri grea, dar cu iubire sfântă
Nu te-întrista de mine si mergi doar către stele
Regina mea perfecta, iubita mea Ionucă!
In memoria Ioanei
