Naiv

M-ai invitat la masă
Stăteai timid pe singurul scaun
Din casa ta
Era o casă nouă, nemobilată,
Iar eu eram primul musafir

Te-ai ridicat, iar eu m-am așezat
Și am sorbit din vinul tău

M-ai dezbrăcat de hainele grele
Și m-ai îmbrăcat in șoapte

Vinul a capăt o culoare bizara
Pe buzele tale
Pe trupul meu

Naivule!