ieri citeam blogurile unor prietene din blogroll. n-am mai scris demult, dar nu pentru ca n-as mai fi avut ce povesti, ci pentru ca am fost un pic ocupata. prefer sa spun ca n-am avut timp... dar de fapt...
revelatia am avut-o la blogurile jamilei si inuuendei. amandoua au tot timpul ceva interesant de spus (nici pe voi, ceilalti din blogroll nu va exclud). se implica, sustin proiecte sociale, isi deschid sufletul, critica aspectele sociale si implicatiile acesteia in vietile personale... chiar daca au articole pline de optimist si zambete, ma intristeaza. ma intristeaza, pentru ca imi deschid ochii si-mi vad realitatea mea.
mi-a zis mie cineva mai demult ca sunt nesimtit de nepasatoare. :(
n-am votat. nici macar nu stiu cine a candidat. habar n-am, va jur, cine candideaza la primaria capitalei. nici la sector. nu ma mandresc cu asta. dimpotriva. imi dau seama ca sunt din alta lume si ca putin imi pasa de ceilalti. innu, ma revolt si eu cateodata. mi-e greu sa accept ca sunt oameni care n-au dupa ce bea apa, copii abandonati, copii cu boli incurabile la care nu se uita nimeni, batrani carora li s-au furat casele si pamanturile sau ultimii 50 lei din pensie. toate astea imi fac rau. poate asta e si motivul pentru care nu ma mai uit la televizor, nu ascult radio decat cat tine melodia, schimb postul la stiri... refuz sa iau contact cu realitatea :(
blogul mi-a dat o libertate la care nu speram. libertatea de a ma exprima, de a ma revolta, de a ma implica, de a striga si de a fi auzita. dar eu...
eu refuz sa ma implic. eu refuz sa ma revolt, asa cum face toata lumea normala. refuz sa accept ca asta e lumea in care traiesc si mai ales refuz faptul ca si eu pot face ceva ca ea sa se schimbe. stiu, schimbarea vine din interior. dar eu refuz sa ma schimb. de ce?
am avut o functie de conducere intr-o institutie publica. o functie prin care as fi putut sa schimb ceva, sa ma implic. as fi putut sa pun capat furaciunilor si nedreptatilor (la scara mica, evident). stiti ce-am facut? mi-am dat demisia dupa trei luni. mi-a fost frica pentru familia mea, pentru ca locuiesc printre "ei". pentru ca m-au amenintat. si eu, o lasa, am cedat ... si m-am inchis in lumea mea, "nepasator si rece"...
si daca plang? si daca doar plang? nu schimb nimic :(
rezonez
RăspundețiȘtergerecine nu a fost acolo nu stie
drept urmare sa nu ridice piatra
sistemul ticalosit este o expresie care si/a pierdut esenta
dar dincolo de vorbe, sistemul exista si lucreaza
lucrezi cu el sau pleci
nu cunosc peroane care sa fi reusit sa urineze impotriva vantului
Buna,
RăspundețiȘtergereNu are nici o legatura cu subiectu dar m-am gandit sa-ti mai dau vesti despre pisicut.
Creste, evident ! O sa-ti mai trimit poze sa vezi cat :) . S-a familiarizat cu gradina (cultura tatei de marar si patrunjel + florile mamei, pe cele din urmma chiar le cam jumule). Este cam salbatic si nu sta la mangaiat neam, prefera sa te muste si sa se joace toata ziua. Dar de aseara am observat o schimbare, adica a stat vreo 2 minute in brate la periat.
Ii cam distruge soramii jucariile de plus si se urca pe perdeaua mamei, care ma ameninta ca ma bate si pe mine si pe mat.
In rest, eu cred ca am grija de el corespunzator, nu mai doarme cu mine in pat, dar are ladita lui. L-am tratat de viermisori si cand mai creste vreau sa incerc sa-l dresez cu iarba matei.
Cat despre ruperea de realitate si eu sunt fix la fel. Nici eu nu am fost la vot si nu ma implic in politica ori orice altceva care nu ma "doare" direct. Dar pur si simplu asta sunt, ma accept asa cum sunt pentru ca spun eu este ok atat timp cat nu fac rau nimanui.
Cu drag,
Ana
P.S. Pe mat il cheama Vischi (eu am vrut Scaraoschi dar nu am avut sustinere :( ).
micutzule, sa inteleg ca ai fost si tu insituatia mea? si te-ai dat de partea lor sau nu?
RăspundețiȘtergereana-maria: astept poze cu nerabdare.
cat despre rau, nici eu nu-l fac nimanui, dar nici bine. si asta e mai grav... :(
Adevărul este că atunci când remarci urâtul lumii, primul impuls este să o iei la fugă.
RăspundețiȘtergereŞi fuga către sine este tot un fel de evadare. Ne retragem acolo unde ne e bine.
Dar nu e o evadare tipică din realitate, ci mai degrabă o reconstruire a ei, o mobilare a lumii înconjurătoare după bunul nostru plac.
Şi să ştii că şi eu fac la fel. Sunt un rac tipic şi atunci când nu-mi place mie ceva sau când mă simt ameninţată, mă retrag imediat în carapace. :)
multumesc, innu. esti o draguta, ca de obicei.
RăspundețiȘtergerecred ca oricine tinde sa bata in retragere cand se simte amenintat. asta e o reactie fireasca.
ma simt mai bine ca macar nu sunt condamnata pentru asta. sau poate mi-ar fi si mai bine daca ar veni la mine cineva si mi-ar zice: poti si tu sa faci ceva. uite, incepe de aici, fa asta!
eu mi-am pierdut orice motivatie si orice speranta ca vreodata va fi mai bine in tara asta. mi-e teama sa ma gandesc la viitorul copiilor nostri. :(
am ales sa`i erodez din interior
RăspundețiȘtergere:(
nu prea merge
Dar se pot face atât de multe pentru a lovi sistemul acesta ticăloşit (expresia asta descrie atât de bine încât nu o poţi evita) şi pentru a deschide ochii oamenilor. O lovitură azi, una mâine... Într-o bună zi, o să se prăbuşească. Să închizi ochii e o soluţie care le convine şi care nu te face cu nimic mai bun decât ei...
RăspundețiȘtergere@mg: da, sunt cateva cai. cea mai comoda insa este aceea de a te retrage :(
RăspundețiȘtergereTrestia nu fuge din calea vântului dar îi face faţă. Nu cred că ai fugit, nu eşti laşă. Doar că ai ales să-ţi trăieşti propria viaţă. Nu pe a altora. A ta. Nu toţi au curajul să facă asta. Felicitări!
RăspundețiȘtergeremultumesc motanes. m-ai surprins :)
RăspundețiȘtergereLasa? :O ... in nici un caz ... poate doar constienta ca lupti contra unui sistem deja "uns" pe care tu singura cu siguranta nu l-ai putea face sa rugineasca ;) ... ai grija de tine ... fa ceva pentru tine ... "pe noi" oricum nu ne poate ajuta nimeni :))
RăspundețiȘtergeredin fericire, ceea ce am făcut eu nu te afectează direct pe tine. din păcate însă, sunt multe persoane in aceasta tara care n-au avut curajul sa se implice, deşi ar fi putut s-o facă, la fel ca mine. lucrul acesta te afectează direct pe tine si pe tinerii de vârsta ta. dar poate ca singura voastră şansă aţi putea fi chiar voi. noi am crescut o vreme si in comunism si frustrarea aceasta este evidenta.
RăspundețiȘtergere