Lacrima

 

Nu vreau să îți dau lacrimile mele

Sunt sigură ca n-ai sti ce să faci cu ele

Nu știi cat sunt de-àmare, nu știi cat sunt de dulci

N-ai ști să le sorbi noaptea când abia te culci

 

Nu știi povestea lor, nu știi ce cară-n spate

Nu le știi tu durerea și urletul din șoapte

Nu le auzi suflarea și nu le știi menirea

Nu le știi năzuința și nu le știi pornirea 

 

Nu, nu meriți tu lacrimile mele

Nu știi tu a citi versul ce stă ascuns sub ele

Nu știi tu să reciti ce poezie-ți scrie

Lacrimea mea! 'i poveste doar pentru cel ce știe!

Alegeri

Potecile împietrite

Pe care mi-am însângerat unghiile picioarelor

Pare că s-au închis toate

Optimismul mi-a devenit durere

Și speranța, disperare

Ar fi fost bine să-mi trag încălțările

Să pășesc în siguranță

Dar și nojițele mi le-am pus la păstrare

Pentru zilele în care vom fi trași pe roată

Credulitatea nu este o virtute

Este doar o abureală periculoasă a rațiunii

Iar când îți vei reveni

Ochii brusc vor citi dincolo de aparențele mieroase

Ce urat te-ai transformat de-acum!

O singură răsuflare mai ai către mine

Și vei deveni un vers fără noimă

Într-o poezie necitită…

Artă

 

Știai?

pictorul își transpune pe pânză

Visele sale

Iar poetul își pune în rimă

Neputințele

Cântărețul își cântă dorințele

Iar dansatorul

Își dansează idealurile

Actorul își recitǎ neputințele

Și chirurgul își extirpă propriile răni

Psihologul își vindecă traumele

În timp ce preotul își iartă păcatele

Pasiunile,

Durerile,

Rănile,

Traumele,

Amintirile,

Visele,

Idealurile,

Ambițiile,

Dorințele,

Toate,

Ne ghidează pe drumul dulce-amărui al creației

Pentru a ne vindeca!

Melancolia

 

Vai, ce frumoasă e o amintire

Cu noi mergând pe strada-ntunecată

Ce rezonanță are-n noi acea trăire

De-a fi o clipă singuri, acum ori niciodată

 

Și ce poveste-am fi putut să scriem

De-am fi avut peniță și cerneală

Dar pasul meu grăbit spre fericire

A spart dintr-o mișcare singura călimară 

 

Eu nu cred în iubire, nu cred în feti-frumoși

Nu cred în basme, filme, povești nemuritoare

Eu cred în oameni simpli, ce pot dintr-o suflare

Să îți sădească-n suflet iubire și candoare 

 

Nu încerca acum să îmi schimbi viziunea

Și să mă lepăd eu de-amor și dăruire

Mărturisesc atunci, acum și-n veșnicie:

Sunt pururi îndrăgostită de iubire!