Potecile împietrite
Pe care mi-am însângerat unghiile picioarelor
Pare că s-au închis toate
Și speranța, disperare
Ar fi fost bine să-mi trag încălțările
Să pășesc în siguranță
Dar și nojițele mi le-am pus la păstrare
Pentru zilele în care vom fi trași pe roată
Credulitatea nu este o virtute
Este doar o abureală periculoasă a rațiunii
Iar când îți vei reveni
Ochii brusc vor citi dincolo de aparențele mieroase
Ce urat te-ai transformat de-acum!
O singură răsuflare mai ai către mine
Și vei deveni un vers fără noimă
Într-o poezie necitită…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!