Așa vom înflori

 

Vom înflori copaci după sărut

Ne vom iubi încet , apoi mai mult

Până ce frunzele ne vor cădea

Până ce toamna-n iarnă va intra 

 

Și vom fi muguri, frunze, flori

Apoi în fructe dulce ne vom musti

Ne vom zbura în fluturi incolori

Pân' ce de universul mov ne vom izbi

 

Vom crește rădăcini într-un pământ fertil

Ne vom uda cu lacrimi dintr-un cer senin

Vom fi deopotrivă fulger și vânt umil

Înlănțuiți-n falange ne-om preschimba în vin

 

Și-apoi ne vom sorbi

Până ce glasul nostru

Nu va mai reuși

a ne vorbi

 

Așa vom înflori

Mult prea

 

Iluzii
Emoții
Cuvinte frumoase
Promisiuni
Și vise
Dar toate întoarse,
Ori mincinoase

O zi de lumină, apoi întuneric
Un jurământ
Mult prea generic

Palmele tale pe obrajii mei
Senzația asta îmi dă iar fiori
Primul sărut
A fost prea puțin, dar apoi mult prea mult 

Iluzii
Emoții
Ce-ar fi putut începe
S-a terminat mult prea curând

Ceruri-magnolie

Mie îmi plac cerurile roz
Atunci când a magnolii proaspete miros
Când se umplu de cocori și de berze
Îmi plac cerurile când se transformă în miresme  

Și îmi plac cerurile ce devin violet
Între apusurile ce se sting încet
Când din lumină se transformă-n întuneric
Îmi plac cerurile c-un univers simetric

Da, îmi plac cerurile perfecte de vară
Când se transformă într-o adiere banală
Când culorile lor se întrepătrund
O, da, îmi plac cerurile ce când plouă, ne râd!

Ploaie

De 4 zile plouă neîncetat  
Și norii stau înghesuiți pe cer
Și sufletul în tine a înghețat
Iar ca să te-ncălzesc nu știu ce să-ți ofer

Aș vrea gândurile tale să pot să le citesc
Să înțeleg  unde-ți merg pașii grei
În suflet ce suferințe ai să intuiesc  
Să stiu ce simți și dacă mă mai vrei

Dar ploaia aceasta rece mă ține îndepărtată
De țară ta, de cuibul tău, de tot ce doar tu ești
Aștept cu îngăduinţă și prea îngândurată
Ziua cu soare când vei voi să stai și nu să pleci

Ca apa

O apă sunt si stii prea bine
că fierb, îngheț si mă preling
ador să curg doar peste tine
să-ți intru în vene să te sting

 
îngheț de spaimă când dispari
rămân și rece și ienertă
și ma evapor când apari
după ce fierb mult timp absentă

și mă agit și fierb de teamă

când nu te-apropii ori dispari

dar te previn, tu ia de seamă

să nu mă fierbi cand mă prepari!

Fetița cu codițe

 

Sunt fetița cu codițe

Care aranjează stelele pe cer

Le număr una câte una

Și le pun la locul lor

Pe cele mai strălucitoare mai departe

Pe cele mai mici în față,

Ca să le poți cuprinde cu privirea 

 

Apoi pun luna

Întâi o încadrez într-un galben strălucitor

Apoi îi găsesc locul potrivit între stele 

 

Tot eu pictez cerul

Așa cum nu l-ai mai văzut niciodată

Adânc, enigmatic și fascinant

Nu-i așa că te pierzi în el?

 

Eu îți pictez noaptea.

Când tu dormi, stelele mele

Îți fac visele frumoase

 

Sunt fetița cu cosițe blonde din gândul tău…

Filă nescrisă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tu ești precum o filă

Dintr-un caiet nescris

Iar pana mea neutră

Te-ar vrea cumva rescris

Cândva ea să-ți traseze

Întreaga existență

Să ți-o facă poveste

Cu-n final fericit și plină de esență

Dar literele care

ar fi putut să fie

capitole de carte

Acum se cam transformă

În mii și mii de file

Și pana mea măiastră

Oricât ar fi de fină

Nu poate să le strângă

Într-un dosar cu șină

Tu nu fi supărat pe pana mea stângace

Cândva va evada din a ei carapace

Și îți va scrie versul atât de așteptat

Vei fi romanul care

Va fi deopotrivă și scris, dar și pictat!

Năzuințe

Năzuințele mele nu seamănă cu ale tale
Și nici trecutul meu tu nu-l cunoști
Nu încerca să mă compari cu tine
Și nici noroiul tău în mine să-l împroști 

Nu-mi vezi tu tălpile ce-mi sângerează
Și nici umerii mei nu știi cât sunt de încărcați
Eu nu cred în persoane ce cred că știu, dar doar îmi speculează
Durerile din ochii ce-n online sunt postați 

Nu avem drum comun, n-avem căi împreună
Și prin urmare-ți cer să stai deoparte
Nicio fărâmă de destin nu ne este comună
Așa ca hai, dă-i drumul mai departe

Acesta-i drumul meu,  singură l-am ales
Nu poți tu să-mi pui hățuri, nu poți să mă oprești
Mi-am crescut aripi aprigi, cu ele am purces
Pe culmile speranței, acolo unde tu
Deloc nu ai acces!

Lacrima de aur

 

Tu ai plecat
Nehotărât
Și instabil
Și prea îngândurat

Ea a rămas
Cu trei copii
Cu-un job frustrant
Cu o grămadă de probleme
Multe preluate de la ele (amante rele)

N-ai întors capul
De ce-ai mai fi privit ‘napoi?
Ce naiba să-i mai ceri?
Și ce să îți dea ea?
Apoi…

Timpul a trecut
Copiii au crescut
Tu ai îmbătrânit
Dar ea a întinerit
Cum naiba?

Ai întâlnit-o într-un bar
Ea doar râdea
Tu erai beat
Și prea îngândurat
Dacă mai știi (te-a întrebat)
Ca fața ei încă e luminată
De-acei cercei de chihlimbar
Pe care tu i-ai dăruit
Pe vremea când ea te-a iubit?

Raiul meu

 

În raiul meu iarba nu este verde, ci mov
Cerul nu este albastru, ci un infinit curcubeu
Fluturii nu zboară, ci dansează
Iar păpădiile nu se destramă niciodată

În raiul meu pisicile trăiesc veșnic
Daliile sunt înflorite toate anotimpurile
Iar bufnițele cântă zi și noapte
În raiul meu oamenii nu se urăsc
Se ajută între ei
Și nu cunosc noțiunea de război

In raiul meu e altfel
Iar pe pânză, pensula mea
Vrea să surprindă acest paradis ireal