Ţurţuri de gheaţă translucidă
se înfig în mine ca acele într-o păpuşă voodoo
gerul acesta cumplit
mi-a însângerat tălpile chiar prin bocancii îmblăniţi
iar palmele parcă-mi scapără flacări
prin pielea crăpată de viscol
potecile acestea pline de zăpada
împrăştiată bezmetic de vânturile nemiloase
mă împiedică să înaintez
caii saniei s-au adăpostit
renegându-şi stăpâna rătăcită
iar ţurţurii continuă să cadă
frângându-se din mijlocul lor
unde este focul promis, din soba pocnind de căldură
şi unde este vinul fiert cu aburii lui năucitori?
şi magia iernii?
şi frumuseţea pădurilor îngheţate?
dar nebunia săniuşului ca în copilărie
şi soarele acela cu zâmbetul crispat, dar cald?
Secundele-mi îngheţate aşteaptă
prima rază călduţă
pentru a purcede voioase într-o nouă primăvară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!