Ma inviti la uitare, străine?
Asa, cu toate straiele pe mine?
Fara sa-mi cunoști goliciunea razleata?
Fara sa-mi afli zâmbetul de dupa strungareata?
Inainte de-a-mi simți trăirea
Si mai 'nainte de-a-ti prezenta fericirea
Intr-o fraza scurta de poet
Sau intr-un catren-pamflet
Tu ma inviti sa-mi închid amintirea
In "liniștea dinaintea supremului"
Fara a îndrăzni sa ma atingi...
Cand te voi uita, dupa ce te voi fi aflat,
Va fi esecul tau
Căci eu ce iubesc,
Conserv intru veșnicia amintirilor mele
Pentru a-mi contempla arta
Ori de cate ori ma pierd de mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!