Amintiri

Îmi amintesc de tine
Mergeai spre infinit
Când te-am strigat în drumu-ți
Și te-ai oprit

- Aici erai? Te caut de un timp
Credeam că ochii tăi
Nu-i mai pot întâlni
Decât în nesfârșit

- Aici eram, te așteptam și eu
Credeam că nu mai treci,
Ca trupul tău
S-a stins în asfințit

S-au întâlnit pe un pământ
Între un cer si-un răsărit
Și s-au iubit
Dar mai frumos decât povestea lor
Este un incredibil lucru:
Că ei și-au amintit!

Tot ceea ce rămâne
Din totul ce-l trăim
Este minunea vieții,
Faptul că ne-amintim!