Ati auzit? A inviat Hristos!

Ati auzit? Hristos a inviat. S-a intamplat anul acesta intr-un coltisor de rai de langa orasul meu natal. M-am hotarat cu o zi inainte de a ajunge acolo. Chiar daca sunt doar 20 km din fata blocului parintilor mei pana in statiunea Olanesti, m-am gandit ca nu mi-ar strica sa renunt la framantat cozonaci, invelit sarmale si pictat oua rosii si sa inchiriez un apartament la hotel. Mi-am sunat sotul entuziasmata si i-am zis: de maine dormim la hotel. Mi-am luat parintii, copilul si sotul si ne-am cazat intr-un hotel amplasat pe malul raului Olanesti, intr-un apartament cu vedere la munti. Copilul meu a fost impresionat de marea de verde care l-a inconjurat in toate plimbarile si de aerul curat care-ti desfunda narile si plamanii. A ascultat curios susurul raului involburat. Nu a mai auzit asa ceva pana acum. S-a jucat toata ziua prin parcul colorat in zeci de nuante diferite de verde. A aplaudat fericit si a chiuit la vederea fiecarui caine vagabond. Erau peste tot, dar niciunul violent sau scandaligiu. In seara de inviere a adormit tarziu, aproape de 12. Nu se mai satura de joaca, iar veselia lui era inepuizabila. Era mort de oboseala, dar parca astepta si el miracolul Invierii. A fost rapus in final de oboseala, dar dimineata la ora 6 s-a trezit dornic s-o ia de la capat. Au reinceput plimbarile si jocurile in aerul curat.
Hristos a inviat intr-un colt de rai. A inviat in sufletul meu, aducandu-mi atata fericire cat nu pot cuprinde. Anul trecut de Paste eram in maternitate, Bogdan avea doar 2 zile. Anul acesta Hristos a inviat din nou pentru noi doi.
Ati auzit?
Hristos a inviat intr-un colt de rai. Si eu si Bogdan am fost de fazta.

Lila eye drops

mărgele mov picurau de la gâtul meu
mari, rotunde, se rostogoleau pe covor
rimelul negru se scurgea şi el pe obraji,
iar rujul se-ntinsese ca un şarpe pe la colţul gurii

oja sărise şi ea ca smalţul de pe o scoică bătută de soare
şi inelul, inelul cu diamant atârna lucitor pe mâna scursă lângă pat
o mângâiere de vis aluneca pe mătasea albă ca un pescăruş somnoros
iar stelele, da stelele, se vedeau prin perdeaua de organţa

- de câtă vreme stăm aşa? te-am întrebat
- de-o veşnicie! ai răspuns
sau mi s-a părut că aud murmurul unui val spart în stâncă,
iar stânca rămăsese nemişcată, cu muşchii verzi crescuţi pe ea

ceasul a sunat pentru a mia oară miezul nopţii
am vrut să-mi pun piciorul în pantoful de sticlă
de oboseală nu l-am nimerit
şi am fugit, am fugit aşa desculţă pe nisipul încă fierbinte şi alunecos

m-ai strigat din nou
şi strigătul tău era plăpând ca o bătaie de aripi
sau ca o rugăciune spusă duminica în faţa icoanei
m-ai strigat, dar eu m-am dus

m-am dus fără să mă mai uit în urmă
soarele mai avea puţin şi ieşea din apa
scăldată într-o lumină violacee
ţi-am lăsat poteca însemnată cu mărgele mari, rotunde şi violete
ca lacrimile mele 

Lila eye drops were falling along my neck
Big, round, they were rolling on the carpet
Black mascara is all over my cheeks
And the lipstick was stretched like a snake around my mouth

Nail paint was damaged like a old seashell burned by the sun
And the diamond ring shines on the hand hanging along the bed
A sweet stroke slides on the white silk like a sleepy seagull
And the stars, yes the stars could be seen through the organza curtain

How long have we been staying like this? I asked
Since I don’t now when! Was the answer.
Or it seems that I heard whisper of a wave crushed by a stone
And the rock was stayed moveless sea weed covered

The clock rings again in the middle of the night
I wanted to put my leg in the glassy shoe
But I was tired and I couldn’t do it
And I ran, shoeless on the hot, slippery sand

You hale me again
But the your voice was like a wing battle
Or like a Sunday prayer in front of the icon
You hale me, but I was gone

I left without a look back
The sun was seconds to rise from the sea
And the water was bathing in a violet light
I left a path marked with big, lilacs drops
Like my tears.

cum sa iti asiguri norocul in viata

Pasi de urmat:

1. faci caca in pampers. poti incerca chiar de doua ori consecutiv. e mai sigur.
2. faci galagie ca sa fii schimbat imediat
3. urmaresti cu atentie unde duce mami sau bunica pampersul murdar
4. astepti un moment de neatentie (nu e nevoie sa astepti mult)
5. te indrepti cu viteza spre locul cu pricina si apuci rapid cu ambele maini cocolosul plin de noroc
6. il desfaci cu atentie sa nu te murdaresti
7. iti bagi mainile pana la cot in el si te spoiesti cu "crema" maronie peste tot
8. poti arunca un pic si pe pereti, ca sa taxezi bine neatentia parintilor
9. poti gusta un pic
10. nu prea mult, ca miroase urat
11. te poti stramba si chiar chiui daca-ti mai arde. oricum, norocul pe viata a fost asigurat
12. ACUM SA VINA CINEVA SA STRANGA MIZERIA ASTA!

cat dureaza o cura de slabire

a trecut mai mult de o luna de cand ma chinui sa tin cura de slabire. nu e usor. nu e usor deloc. insist pe aspectul asta. am renuntat la ciocolata, am renuntat la doua mese pe zi, am renuntat de paine, dulciuri, fructe dulci, orice fel de suc, mancare gatita. am renuntat la orice iti poate intretine viata: apa, somn, mancare. da, am slabit. nu mult, dar vizibil. jubilam de fiecare data cand mi se spunea: "fata, ce ai slabit!". da?? intrebam magulita. "chiar se vede?" ma simteam bine sa mi se spuna de doua trei ori. cand o persoana pe care n-o mai vazusem de mai mult timp nu se simtea sa remarce cat de muuult am slabit, o fortzam eu: "se vede ca am slabit?" si saraca trebuia sa spuna: "da, se vede. acum observ, chiar ai slabit mult". ei bine, orice minune tine prea putin. incepand de joi, cand am fost convinsa ca am facut un mic accident vascular, m-am pus pe mancat. si am mancat frate. nu gluma. sa va spun ce: niste mici, multe prajituri delicioase facute de mine, carne multa la gratar, 2 ciocolate cu alune si.. piesa de rezistenta: o caserola cu inghetata de ciocolata. ultimul dezmatz culinar l-am infaptuit acum apox. 1 ora, adica pe la 12 noaptea. dimineata o sa incerc sa nu ma urc pe cantar, ca sigur voi da cu el de totzi peretzii. si sa va spun de ce am renuntat la "a nu manca nimic": crezand c-o sa ma mor de durere si de rau, am zis macar sa mor cu stomacul plin. si sa fie plin cu ce-mi place, adica cu dulciuri. iar de maine, nu, nu ma voi mai apuca de cura. ca sigur voi ceda si altor ispite, acum de sarbatori. ma pastrez dolofana pentru luna mai, cand voi reincepe chinul curei. si atunci o sa incerc o alta cura, cu ceva mai multe sanse de supravietuire. nu de alta, dar vreau sa apuc sa-mi vad si eu copilul mare.

leapsa despre mine

Am primit de la Innu <> o leapșă mai personală. Adică sa spun despre mine 8 amănunte picante pe care voi nu le știți.:))

1. Sun o persoana calma de regula. Si cum la regula exista și excepții, iată excepția: cândva, cu ceva ani în urma, m-am enervat atât de tare încât am dat cu pumnul într-o ușă de mașină și... mi-am rupt mana. Am petrecut sărbătorile de iarna cu mana în ghips. Va rog, deci, încercați sa nu ma enervați, pentru ca am învățat de atunci ca mai bine dau cu pumnul în cel/cea care ma enervează, decât în obiectele din jurul meu. Si am forță... Vorba aceea: "cu dreapta dau mortal și cu stânga letal"

2. Un mare secret: fac plaja topless. PS: pana nu slăbesc la loc nu îmi mai dau sutienul jos la plaja :) Si nu port niciodată chiloți cu fund, cum le zic eu.

3. Îmi place sa dorm mult, mult, mult. Nu prea am timp pentru asta, însă cum prind o ocazie, profit la maximum. Ma ascund bine însă, ca sa nu ma bănuiască cineva ca sunt leneșă.

4. Nu-mi place sa mănânc. Nu-mi place mâncarea gătită, nu-mi plac cartofii prăjiți, nu-mi place carnea. Mănânc numai ca trebuie sau din politețe pentru restul mesenilor. Nu pot spune asta și despre ciocolata. Chiar dacă nu mai mănânc de vreo luna decât strict ocazional sau de pofta imposibil de stăpânit, abia aștept kg-le acelea care-mi vor da voie sa-mi reiau obiceiul: o ciocolata pe seara.

5. Îmi plac senzațiile tari. As încerca oricând un salt cu parașuta, un bungy-jumping, un zbor cu deltaplanul și scufundări. As conduce un motor cu viteza foarte mare. Nu am motor, dar știu sa conduc. Nu ma întrebați unde, când și cu cine am învățat asta. :p

6. Am făcut yoga vreo 3 ani. Știu ca multi asociază sportul acesta cu sexul în grup sau cu urino-terapia. De aceea trebuie sa precizez ca nu am făcut nici sex în grup și nici nu mi-am băut urina.

7. Sunt câteva activități despre care fac pariu ca nu știți ca le-am făcut: teatru, atletism și ping-pong de performanta, haltere și carate, am făcut disecții pe broaște și iepuri într-un cerc de științe biologice, am făcut electrotehnica-telegrafie timp de vreo 3 ani, șah, dansuri populare, înot. Am avut o emisiune la radio, am scris poezii și am publicat, am pictat, am sculptat, am cusut, am croșetat, am făcut traforaj, am desenat haine și le-am cusut și brodat, am încercat sa fac o emisiune tv, am apărut în emisiuni televizate în public aplaudând, am pozat pentru reviste lacrimogene , am făcut mărțișoare și felicitări de sărbători, am înfiat și am crescut o grămadă de animale și animalute de casa sau sălbatice.

8. Si un ultim mare secret: am multe secrete picante pe care nu le știe nimeni. Poate cândva o sa le pun cap la cap și o sa vi le mărturisesc.

Asa-i ca nu știați nimic din toate astea? Mai sunt și altele, însă cu ocazia altei lepșe. :)

Leapșa merge către avocata. Sa te vad :))

narghileaua si politia

Colega mea Di. era indragostita lulea. Nu era nicio problema in asta, doar ca individul de care se indragostise era negru si era si persoana "importanta". Eu n-o judecam si nici n-o condamnam pentru alegerea facuta. Doar eram prietena ei cea mai buna. Imi placea ca era indragostita si-mi faceam vise ca va face si un copil cu baiatul ala. Mereu ii ziceam: haide, Di, te rog, fa si tu un "copil de ciocolata". O sa-l crestem impreuna in camera. Di. radea. I-ar fi placut si ei un copil "delicios", mai ales ca ar fi avut in el sangele albastru al tatalui. In fine, trec peste amanuntele plictisitoare. Baiatul acesta venea cam in fiecare zi prin camin pe la Di. Seara plecau la o terasa, la discoteca sau mai stiu eu pe unde. Eu, de cele mai multe ori, ramaneam singurica in camera. Intr-o seara insa, nigerboy m-a invitat si pe mine cu ei.
- Hai si tu cu noi la mine acasa. Mai vin niste prieteni sa fumam narghilea.
Instantaneu m-am gandit la droguri. Vazusem o narghilea adevarata undeva in vitrina unui restaurant. O intalnisem insa, destul de des, in aventurile personajelor asiatice din cartile citite de mine. M-am codit si am refuzat politicos. In cateva secunde mi-au trecut prin minte tot felul de scenarii: imi vor da narghilea, ma vor droga, ma vor sui intr-un tren si ma vor duce intr-o tara straina unde ma vor pune sa ma prostituez. Brrr. Nu, nu, am intarit, sunt foarte obosita.
Di. a insistat. A mirosit ea ca n-am incredere si chiar s-a suparat ca pot sa ma gandesc la prostii.
Nu stiu cum, m-am trezit in scurt timp la el in masina. Somnul s-a transformat intr-o reala frica, insa nu mai aveam ce face. Ma incuraja gandul ca tatal baiatului era o persoana importanta pentru Statul Roman si ca nu i-ar fi permis conditia sociala sa faca ceva ilegal sau imoral.
Am ajuns la el acasa, un apartament cu 2 camere in centrul capitalei. Era saracacios mobilat si chiar m-a frapat acest aspect. Ma asteptam la ceva luxos. Mult timp dupa, am aflat ca era un apartament inchiriat de un prieten student de-al lui, si acela tot negru. Era firesc sa nu ne duca la el acasa. Locuinta lui era o cladire diplomatica, pazita de politie. Noi nu stiam asta atunci. (Nu am inteles de ce a mintit-o si pe Di., dar asta e alta poveste)
M-am asezat pe o canapea jegoasa, cat mai aproape de usa. Narghileaua trona in mijlocul camerei. Ne astepta. Au mai venit dupa un timp inca doi prieteni de-ai baiatului, foarte simpatici de altfel si extrem de bine crescuti. Di. era vesela, ca de obicei si se simtea ca la ea acasa. Si-a pus niste tarie si a inceput sa danseze pe muzica ce abia se auzea. Eu ma uitam fascinata la narghileaua frumos colorata si sofisticata. Baietii au pus arome de mar in ea si au aprins-o. Apoi au dat-o unul de la altul. A ajuns si pe la Di. care era, se pare, obisnuita cu gustul si aroma. Eu am spus pas de mai multe ori. Mi-a fost frica sa incerc. Dupa un timp am rugat-o pe Di sa plecam. Dupa lungi insistente am convins-o. Suparat ca le-am stricat distractia, baiatul ne-a condus la masina lui. M-am suit fericita, mandra de mine ca nu cedasem tentatiei.
N-am apucat sa facem 10 m cu masina ca ne-a oprit politia. Era 2 noaptea. Noi eram doua tipe, imbracate subtire, de vara, cu fustite scurte si maiouri mulate. Una bruneta si cocotazata pe 20 cm de tocuri(mereu am fost complexata de inaltime si ma suiam pe vremea aceea pe incaltaminte foarte inalta; azi cred ca mi-as rupe gatul pe astfel de incaltzari), cealalta blonda spre alb, cu suvite colorate si cu fusta si mai scurta. Iar soferul masinii era un negru. Un negru care nu vorbea bine romaneste. Ce credeti voi ca au crezut politistii aceia? Ca eu eram prietena blondei si ca blonda era prietena negrului de mai bine de jumatate de an? Sau ca eram doua studente cumintzi, care isi castigau existenta muncind cinstit sau se intretineau din bursa de merit si ca dansul era doar un coleg de facultate cu care iesisera la un suc? Ei bine nu. Nu au crezut asta. Ne-au cerut cu un dispretz voit afishat buletinele. Nu aveam niciuna. Eu nu imi luam niciodata buletinul la mine, de frica controlorilor RATB. Aveam doar carnetul de student, dar n-avea nicio valoare. Di. era euforica de la taria bauta si oricat incerca sa se abtina, rabufnea cateodata intr-un ras sanatos. Ne-au intrebat adresa apartamentului in care fusesem. Habar n-aveam. Di. chicotea. Eu muream de frica. Ma si vedeam cu catuse la maini, la politie, in vreo celula. Stiam ca prietenul lui Di. nu mai avea permis de cateva luni si ca isi conducea masina fara acte fara nicio retzinere. El era interogat la cativa metri distanta de noi, de un alt politist.
Cosmarul s-a incheiat cand baiatul cel negru i-a soptit politistului cine este el de fapt. Ne-au lasat sa urcam in masina, ne-au urat petrecere frumoasa in continuare si ne-au sfatuit sa ne luam buletinele la noi. L-au salutat cu inferioritate pe baiat si au plecat.
Ajunsa in camin, n-am mai putut adormi pana dimineata. Ma tot gandeam la ce mi s-a intamplat si ce-or fi crezut oamenii aia despre mine. Si azi ma mai intreb cum s-a inteles politzistul ca prietenul lui Di. Chiar stia engleza? Hmmm.

Multi ani dupa aceasta intamplare am incercat si eu narghileaua, la mama ei, in Turcia. Era cu arome de mere, ca si atunci si mi s-a parut delicios de buna. O puteam comanda in orice restaurant cu specific din Istambul si nu era deloc un drog. Am fumat si pentru noaptea aceea din studentie, pana mi s-a facut rau si am vomitat tot ce mancasem in ultimele doua zile.