miercuri, 14 mai 2008

Marţi 13



Ştiţi care este dezavantajul unui case cumpărate şi nu făcute? Acela că într-un living cu bucătărie deschisă de aprox. 40 de mp ai doar 3 prize. Trei prize în care trebuie să-ţi între: aerul condiţionat, sistemul audio, televizorul, dvd-ul, receptorul antenei satelit, faxul, calculatorul, imprimanta, lampă de birou, încărcătoarele de la telefoane, încărcătoarele de acumulatori, frigiderul, cuptorul, plita, hota, cuptorul cu microunde, cafetiera, robotul de bucătărie, fierbătorul de ceai, maşina de vase şi altele diverse şi neprevăzute. Bineînţeles că cele trei sunt puse la distanţă de min. 5 m între ele şi sunt simple, nu duble. De aceea ai nevoie de multe prelungitoare. Rezultă o încrengătură de fire şi cabluri la care se mai adaugă cablul telefonului, al internetului, al antenei şi al generatorului. Nişte "maţe încurcate", ca în jocul copilăriei noastre.

Nu cred în 13, nu cred în mâţa neagră care-ţi taie calea (zilnic îmi taie calea vreo 4 mâţe negre, toate ale mele) sau în canalele cu 4 găuri pe care trebuie să le ocoleşti. Nu cred în sarea vărsată pe masă sau în luna plină. Nu cred în ziua de marţi 13. Nu credeam că pot avea ghinion chiar într-o astfel zi.

Azi a trebuit să-mi las treburile şi să stau acasă. Odată pe săptămână, marţea mai exact, pe strada noastră sosesc gunoierii. Cum pubela noastră era negolita de 1 lună, era musai să stau să-i pândesc.

Teoretic ei vin dimineaţa. M-am trezit devreme şi am scos o pungă cu gunoi la poartă ca să ştie domnii gunoieri că plătesc şi eu serviciul de salubritate şi m-am postat în faţa calculatorului la treabă, bineînţeles ridicându-mi ochii din 10 în 10 minute spre poartă.

Au sosit la 4 după amiază, când eu eram la discuţii cu o prietană. Printr-o minune nu i-am ratat. Am ieşit şi am alergat după maşina de gunoi. M-am certat cu ei că n-au sunat la poartă, apoi le-am dat "darul" că să nu mă mai uite săptămâna viitoare. Şi unde e ghinionul zilei de 13, mă veţi întreba. Ei bine, abia acum începe.

Ştiţi maşinile acelea de gunoi mari şi verzi? Şoferul unei astfel de maşini, cred că era beat, n-a ţinut drumul şi în dreptul porţii mele a luat-o pe trotuar, nu pe stradă.

La 5 minute după ce am scăpat de gunoi, stând de vorba cu prietena mea, am văzut ceva izbindu-se în geamul de la sufragerie. Era clar o pasăre. Am crezut că-i un porumbel. Am ieşit imediat afară şi am găsit-o pe pisica Charly cu un mare papagal verde în gură. Prietena mea a fost mai tare de înger şi i l-a scos cu forţa din gură. În câteva secunde însă a murit. Îl prinsese de cap. :(( Era superb, bietul de el. M-am gândit la stăpânul lui, care sigur era un copil. O clipă am crezut că e mai bine să-l arunc sau să-l îngrop. Apoi am renunţat la idee şi i l-am înapoiat pisicii. Era prada ei. :(

La ora 5.30 trebuia să fiu la birou la o întâlnire cu un client. Pe la 5 prietana mea a plecat. Eu am mai rămas câteva minute şi am plecat. Am dat să deschid poarta. Surpriză: poarta mea nu se mai deschidea, decât atât cât să iasă un om pe ea, nu o maşină. Am împins de ea cu forţă. Nimic. Când m-am uitat cu atenţie, am constatat că trotuarul din faţă porţii avea o mare crăpătura transversală în el. Maşina de gunoi făcuse asta. :(( Această crăpătura determinase ridicarea trotuarului ca o cocoaşă. Fix în dreptul porţii mele. Ce era de făcut? Era deja 5.15. Am luat o lopată şi am început să dau cu ea în betonul trotuarului. Aveam nevoie de vreo 2 cm de spărtură, că să pot deschide poarta. Dar fix în cei 2 cm era o armătură de fier, care oricât m-aş fi chinuit n-aveam şanse s-o sparg. După 10 minute de manevre şi vreo 100 de dute-vino cu maşina în loc, am reuşit s-o scot pe poarta de lângă. Curtea mea este foarte mică şi încap în ea două maşini, parcate la mare artă. Altfel nu. Fiecare maşină are poartă ei, iar cele două porţi sunt separate între de ele de un mare stâlp metalic în care dacă intri cu maşina, nu mai ieşi din ea. În fine, am scos-o. Scăpasem de ghinion.

De la birou m-am dus la o altă prietenă s-o iau la mine. Am uitat să va zic că în seara aceasta a trebuit să plece soţul meu de acasă şi să rămân singură. Cum nu dorm niciodată singură, am apelat la prietenă mea, rugând-o să vină la mine.

A venit. Şi-a parcat maşina în locul soţului meu, eu urmând să reiau activitatea de spargere betonului ca sa pot intra cu masina mea. Am luat cel lung prelungitor (vreo 30 m, l-am conectat la o priza din casa si am băgat flexul el. Am apăsat butonul de pornire. Nimic. Flexul nu mergea. Am găsit o panza de bonfaier prin casa. Am verificat direct flexul la o priza, fara prelungitor. In casa mergea. Ahhh. Nu e bun prelungitorul.

Ce e de făcut? Soluţia: aduc alt prelungitor. Dar un altul aşa de lung nu am. Am adunat vreo 4 prelungitoare (după ce am scos toata aparatura electrocasnica si toata cablaraia de ele) si le-am înnădit ele. Lungimea o rezolvasem. Am probat flexul. Mergea. Îmi rămăsese doar operaţiunea de taiere a celor doua bare din fier de 1-2 cm fiecare.

Dar mare supriza. Imediat cum am desfăcut drugul care ţinea cele două jumătăţi de poartă legate între ele, jumătatea de poartă care se opintise în armătura trotuarului s-a deschis ca prin minune. După ce mă chinuisem cu toată mataraia aia din casă. Explicaţia a fost simplă: când mi-am suit şi eu maşină pe trotuar, cele două bucăţi de beton s-au refixat la locul lor, iar cocoaşa dinainte s-a aplatizat de la sine. Slavă Domnului. Am băgat maşina la locul ei. Am desfăcut toate prelungitoarele şi le-am redat locul de odinioară. Mi-a luat mai mult timp decât să le scot. Norocul meu că între timp trecuse ziua de ora 24. Am scăpat de ziua de marţi 13.



Update: miercuri 14

Betonul din faţa casei s-a ridicat din nou. Poarta iar nu se mai poate deschide. Oricum, chiar dacă s-ar putea deschide, tot n-aş putea scoate maşina. Pentru că am pierdut cheile. :((( E clar, pisicile negre din curte îmi poartă ghinion! :(

8 comentarii:

  1. hehe , ai avut ceva peripetii !! :)
    bine c-a trecut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu ,desi nu cred in marti 13(se zice ca de fapt e vorba de vineri 13...dar la romani e vorba de ziua in care vine ghinionul...)am avut o zi infernala...asa ca bine ca a trecut!Pentru tine concluzia ptr.ziua de marti 13 este: CHARLEY e o pisica BETON!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Hahahaha, am râs cu lacrimi, Oti! Şi a fost şi cu final neaşteptat.
    Eşti o mică războinică tu! Mi te şi imaginam cu flexul în mână şi legată ca Winetou la cap, precum luptătorii din filmele de animaţie japoneze.

    Eu ieri am avut o zi chiar bună: m-am trezit dis-de-dimineaţă, am câştigat bani mulţi, uşor, într-o atmosferă în care toată lumea era (culmea!) destinsă, cu zâmbetul pe buze.
    Dar bine, era de aşteptat ca ziua de 13 să-mi poarte noroc. Doar soţiorul meu e născut pe 13. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @gropite: da, ceva asemanator cu ce ai patit tu :)

    @avocata: chiar este. aseara am mai gasit doar cateva pene verzi la locul crimei. era un exemplar rar de papagal. imi pare tare rau de el. oricat o iubesc pa Charly, o urasc pentru ce a facut.

    @innu: si al meu e tot pe 13. dar asta nu m-a ferit de ghinion. am venit la birou cu un taxi :(

    RăspundețiȘtergere
  5. hai că nu mai ai marti 13 pană la sfârşitul anului


    mai e doar o vieri 13 luna viitoare :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @micutzu: multumesc de incurajare. dar miercuri 14 nu se pune?

    RăspundețiȘtergere
  7. ba da
    desigur
    singura problemă e că vine după marti 13
    ori.... n-avem
    vă rugăm să reveniţi
    poate primim
    :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Deci esti tare!! doamne, cum scrii ;-))) radddd ;-))) sarutmana pt bunadispozitie :D
    (la mine chiar a fost zi naspa, marti 13)

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!