marti 13

stiti care este dezavantajul unui case cumparate si nu facute? acela ca intr-un living cu bucatarie deschisa de aprox. 40 de mp ai doar 3 prize. trei prize in care trebuie sa-ti intre: aerul conditionat, sistemul audio, televizorul, dvd-ul, receptorul andtenei satelit, faxul, calculatorul, imprimanta, lampa de birou, incarcatoarele de la telefoane, incarcatoarele de acumulatori, frigiderul, cuptorul, plita, hota, cuptorul cu microunde, caetiera, robotul de bucatarie, fierbatorul de ceai, masina de vase si altele diverese si neprevazute. bineinteles ca cele trei sunt puse la distanta de min. 5 m distanta intre ele si sunt simple, nu duble. de aceea ai nevoie de multe prelungitoare. rezulta o increngatura de fire si cabluri la care se mai adauga cablul telefonul, al internetului, al antenei si al generatorului. niste "matze incurcate", ca in jocul copilariei noastre.

nu cred in 13, nu cred in matza neagra care-ti taie calea (zilnic imi taie calea vreo 4 matze negre, toate ale mele) sau in canalele cu 4 gauri care trebuie sa le ocolesti. nu cred in sarea varsata pe masa sau in luna plina. nu cred in ziua de marti 13. nu credeam ca pot avea ghinion chiar intr-o astfel zi.

azi a trebuit sa-mi las treburile si sa stau acasa. odata pe saptamana, martea mai exact, pe strada noastra sosesc gunoierii. cum pubela noastra era negolita de 1 luna, era musai sa stau sa-i pandesc.

teoretic ei vin dimineata. m-am trezit devreme si am scos o punga cu gunoi la poarta ca sa stie domnii gunoieri ca platesc si eu serviciul de salubritate si m-am postat in fata calculatorului la treaba, bineinteles ridicandu-mi ochii din 10 in 10 minute spre poarta.

au sosit la 4 dupa amiaza , cand eu eram la discutii cu o prietana. pritr-o minune nu i-am ratat. am iesit si am alergat dupa masina de gunoi. m-am certat cu ei ca n-au sunat la poarta, apoi le-am dat "darul" ca sa nu ma mai uite saptamana viitoare. si unde e ghinionul zilei de 13, ma veti intreba. ei bine, abia acum incepe.

stiti masinile alea de gunoi mari si verzi. soferul unei astfel de masini, cred ca era beat, n-a tinut drumul si in dreptul portii mele a luat-o pe trotuar, nu pe strada.

la 5 minute dupa ce am scapat de gunoi, stand de vorba cu prietena mea, am vazut ceva izbindu-se in geamul de la sufragerie. era clar o pasare. am crezut ca-i un porumbel. am iesit imediat afara si am gasit-o pe pisica charly cu un mare papagal verde in gura. prietena mea a fost mai tare de inger si i l-a scos cu forta din gura. in cateva secunde insa a murit. il prinsese de cap. :(( era superb, bietul de el. m-am gandit la stapanul lui, care sigur era un copil. o clipa a crezut ca e mai bine s-l arunc sau sa-l ingrop. apoi am renuntat la idee si i l-am inapoiat pisicii. era prada ei. :(

la ora 5.30 trebuia sa fiu la birou la o intalnire cu un client. pe la 5 prietana mea a plecat. eu am mai ramas cateva minute si am plecat si eu. am dat sa deschid poarta. surpriza: poarta mea nu se mai deschidea, dacat atat cat sa iasa un om pe ea, nu o masina. am impins de ea cu fortza. nimic. cand m-am uitat cu atentie, am constatat ca trotuarul din fata portii avea o mare crapatura transversala in el. masina de gunoi facuse asta. :(( aceasta crapatura determinase ridicarea trotuarului ca o cocoasha. fix in dreptul portii mele. ce era de facut. era deja 5.15. am luat o lopata si am inceput sa dau cu ea in betonul trotuarului. aveam nevoie de vreo 2 cm de spartura, ca sa pot deschide poarta. dar fix in cei 2 cm era o armatura de fier, care oricat m-as fi chinuit n-aveam sanse s-o sparg. dupa 10 minute de manevre si vreo 100 de dute-vino cu masina in loc am reusit s-o scot pe poarta de langa. curtea mea este foarte mica si incap in ea doua masini, parcate la mare arta. altfel, nu. fiecare masina are poarta ei, iar cele doua porti sunt separate intre de ele de un mare stalp metalic in care daca intri cu masina, nu mai iesi din ea. in fine, am scos-o. scapasem de ghinion.

de la birou m-am dus la o alta prietena s-o iau la mine. am uitat sa va zic ca in seara asta a trebuit sa plece sotul meu de acasa si sa raman singura. cum nu dorm niciodata singura, am apelat la prietena mea, rugand-o sa vina la mine.

a venit. si-a parcat masina in locul sotului meu, eu urmand sa reiau activitatea de spargere a betonului, ca sa pot deschide poarta. am luat cel mai lung prelungitor (vreo 30 m, l-am dus la poarta si am bagat flexul in el. am apasat butonul de pornire. nimic. flexul nu mergea. am gasit o panza de bonfaier prin casa. ineficienta. am verificat flexul in casa, la o alta priza. mergea. ahhh. nu e bun prelungitorul.

ce e de facut? singura solutie era sa aduc alt prelungitor. dar un altul asha de lung nu mai am. am adunat vreo 4 prelungitoare (dupa ce am scos toata aparatura de mai sus din priza), le-am innadit intre ele si gata treaba. lungimea o rezolvasem. am probat flexul. mergea. imi ramasese doar operatiunea de taiere a doua bare de fier din poarta cu cate 1-2 cm fiecare.

dar mare supriza. imediat cum am desfacut drugul sau cum s-o numi el care tine cele doua jumatati de poarta legate intre ele, jumatatea de poarta care se opintise in armatura trotuarului s-a deschis ca prin minune. dupa ce ma chinuisem cu toata matzaraia aia din casa. explicatia a fost simpla: cand mi-am suit si eu masina pe trotuar, cele doua bucati de beton s-au refixat la locul lor, iar cocoasa dinainte s-a aplatizat de la sine. slava domnului. am bagat masina la locul ei. am desfacut toate prelungitoarele si le-am redat locul de odinioara. mi-a luat mai mult decat sa le scot. norocul meu ca intre timp trecuse de ora 12. am scapat de ziua de marti 13.

update: miercuri 14

betonul din fata casei s-a ridicat din nou. poarta iar nu se mai poate deschide. oricum, chiar daca s-ar putea deschide, tot n-as putea scoate masina. pt ca am pierdut cheile. :((( e clar, pisicile negre din curte imi poarta ghinion! :(