Astăzi mi-am pus balerinii. Mi-am masat puțin tălpile noduroase și schimonosite și mi-am legat balerinii prăfuiți. A trecut multa vreme de când nu i-am mai încălțat. Tălpile lor sunt găurite, iar albul lor s-a murdărit cumplit.
Nu-i nimic! Astăzi o să dansez oricum.
Ce-l face pe om să creadă în puterile lui? Cât crede el că poate trece peste propriile-i neputințe? Cum poate el să zboare dincolo de fiecare obstacol?
M-am ridicat pe vârfuri. Mi-am simțit greutatea dublată de trecerea anilor în poantele ce abia mai rezistau. Am simțit degetele trosnind. Dar dintr-o dată m-am înălțat. M-am înălțat pe muzica multicoloră, mai departe de oglinzile ce mă înconjurau. Întunericul stătea departe de mine, o aură luminoasă îl îndepărtase suficient cât să-mi legăn pașii pe poteca aurie.
Dansul meu a continuat lin până dimineața. Mi-am desfăcut balerinii. Erau plini de sânge...
Asta pentru că balerinii (ca și noi, câteodată) nu știu că oamenii pot orice vor.:) Faină însemnarea, oti.
RăspundețiȘtergerevrem sa vedem o poza de-a ta, incaltata cu balerini
RăspundețiȘtergereanonim: "asta e doar o fantezia de-a ta". :))
RăspundețiȘtergere