duminică, 20 martie 2011

O lună ce se credea stea...




Dă-mi mâna ta
s-o prind în palma mea
şi să te trag cu ea
în lumea mea...

Haide acum să îţi prezint
scenariul meu din labirint
te rog să intri, e deschis
eşti într-un vis!

Nu te îngrijora de cale
e-ntortocheată şi greoaie
tu doar urmează-mă-ndeaproape
te duc departe...

Priveşte-mă cum stau pe spate
alătură-te-mi într-o parte.
Haide acum să privim cerul
prevezi misterul?

Sunt multe stele adunate,
n-ai cum să le cuprinzi pe toate.
încearcă să atingi doar una:
ea este luna !

Deschide-ţi aripa-n lumină
ea vine către tine plină
observă-i strălucirea rece
căci stă să plece…

Acesta a fost tot misterul:
Magia ei din întreg cerul
este o tristă prezentare
a unui soare

Ea doar îşi poartă strălucirea
modestă, asta-i e menirea
dar nu se poate lăuda
că este strălucirea sa.

Orice ar fi, ea e de vină
de vrei să stea, ea vrea să vină
când vrei să plece, ea rămâne
doar pentru tine

Acuma poţi să pleci de vrei
căci ai aflat secretul ei:
este stăpână printre stele
da-i luminată tot de ele…

Aceasta este lumea mea:
este povestea despre-o ,,stea’’
ce nu-i decât o biată lună...
Noapte bună!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul tău este important pentru mine!