Nu mă mai căuta!

Nu mă mai căuta în norii
ce-şi plâng tunând durerea
îneacă-te pe fundul zării
şi ia-ţi cu tine şi tăcerea

Nu mă mai căuta în cerul
ce-şi afişează nesfârşirea
fereaca-ţi într-o cuşcă dorul
şi dragostea şi fericirea

Poţi să le ţii doar pentru tine
eu nu le vreau, sunt interzise
trebuie să ştii că îmi e bine
şi toate rănile-s închise

Nu mă mai căuta prin pagini
create numai pentru tine
rezumă-te la pale margini
de cărţi neutre şi puţine

Doar uită-mă acum, îţi spun
c-am început să mă topesc
tot ce a ars, acum e scrum
să nu mă cauţi îmi doresc

Căci te urăsc în disperarea
durerii aspre şi nedrepte
minciuna ta a fost cântarea
unei poveşti de-amor perfecte

Aşa că mergi pe drumul tău
vezi-ţi de viaţa ta corectă
gândul la tine-mi face rău
când vei striga, voi fi absentă

A mai apus o stea

Ai ales nemarginirea... De ce-ai plecat din viata noastra?





"Vreme trece,vreme vine
Nici o veste de la tine
Si parca-ar sta in loc
In lumea mea
Viata si noroc

Vreme trece,vreme vine
Doru-si bate joc de mine
Dar n-am ce sa alerg
Cum s-a intamplat
Eu nu pot sa-nteleg

Refren:
De ce,de ce-ai plecat din viata mea
Nu te-ai gandit ce lasi in urma ta
Ce loc pustiu ce amintiri nepieritoare
Vei lasa si vei avea
De ce,de ce-ai plecat din viata mea
Facandu-mi dragostea povara grea
Ducand cu tine ne-mplinirea de o clipa
Pentru ce si de ce

Vreme treci,vreme vine
Gandul nu-i mai bun cu mine
Dar nu pot sa aud
Din visul meu,amintirea ta

Refren:
De ce,de ce-ai plecat din viata mea
Nu te-ai gandit ce lasi in urma ta
Ce loc pustiu ce amintiri nepieritoare
Vei lasa si vei avea
De ce,de ce-ai plecat din viata mea
Facandu-mi dragostea povara grea
Ducand cu tine ne-mplinirea de o clipa
Pentru ce si de ce"

Andor

Andor te strig
şi tu treci mai departe ca şi cum
nu acesta ar fi numele tău
Îngenunchez pe urmele tale
şi-mi arunc lacrimile peste
florile strivite de paşii tăi,
dar nu mai au puterea să le-nvie

Andor iţi pronunţ numele
dar parcă aparţine altei fiinţe
de parcă tot ceea ce există
în acest univers n-ar mai avea un nume
îmi sugrum vocea ca să pot tăcea
si ca să nu-mi mai auzi strigătele
pentru a putea adormi liniştit

Andor ? Te cheamă Andor ?
am tresărit şi am deschis pleoapele
am văzut tavanul negru pe care pâlpâia
lumina unei stele uitate ne-apuse
A fost un vis doar, un coşmar
Pe tine te cheamă altfel
şi răspunzi mereu strigărilor mele

Când vei pleca

Când vei pleca nu trage uşa după tine
ca timpul dintre noi să zăbovească
să ne privească sec şi să nu ştie
de e momentul să intre sau să iasă

Las-o deschisă, este ca o poartă
pentru acestă clipă dintre noi
ce stă încremenită ca o hartă
cu căi necunoscute şi cu acces greoi

Aceste contratimpuri duşmănoase
se interpun secundelor pustii
ce sapă-n mine şanţuri dureroase
la fiecare pas cu care ştii să pleci şi nu să vii

N-atinge lemnul uşii transparente
las-o aşa deschisă-nspre tăcere
ascultă-mi doar strigarea şoaptelor stridente
ce abia-ţi îngaimă romanţă de durere

Lasă deschisă uşa atunci când vei pleca
o voi închide eu mult mai târziu:
atunci când suferinţa mea va abdica
de la râvnitul piedestal roziu.

Simţi?

Simţi?
Simţi cum de fiecare dată când închid ochii
şi-mi aşez capul pe pernă
mi te închipui un fulg moale
şi-mi fac palmele căuş
şi ascund în ele minunăţia aceea albă
fără greutate?

Simţi?
Simţi cum privirea mea
îţi cuprinde fiinţa
şi te transformă în imaginaţia mea
într-un fum sau într-o adiere
şi irisul meu te îmbracă
într-o culoare şi te ascunde
în spatele pleoapelor închise?

Simţi?
Simţi cum buzele mele
iau forma respiraţiei tale
şi-ţi sorb cu nesaţ
aerul expirat de tine
şi-l ascund în spatele cuvintelor
cu care ele se joacă?

Simţi?
Simţi cum creierul meu
îţi ia chipul nedefinit
şi ţi-l transformă într-un glob de lumină,
ţi-l împresoară ca pe un cocon în fire de mătase
şi-l ascunde dincolo
de lumea acestei realităţi?

Simţi toate astea?