joi, 28 iulie 2011

Nu mă mai căuta!


Nu mă mai căuta în norii
ce-şi plâng tunând durerea
îneacă-te pe fundul zării
şi ia-ţi cu tine şi tăcerea

Nu mă mai căuta în cerul
ce-şi afişează nesfârşirea
fereaca-ţi într-o cuşcă dorul
şi dragostea şi fericirea

Poţi să le ţii doar pentru tine
eu nu le vreau, sunt interzise
trebuie să ştii că îmi e bine
şi toate rănile-s închise

Nu mă mai căuta prin pagini
create numai pentru tine
rezumă-te la pale margini
de cărţi neutre şi puţine

Doar uită-mă acum, îţi spun
c-am început să mă topesc
tot ce a ars, acum e scrum
să nu mă cauţi îmi doresc

Căci te urăsc în disperarea
durerii aspre şi nedrepte
minciuna ta a fost cântarea
unei poveşti de-amor perfecte

Aşa că mergi pe drumul tău
vezi-ţi de viaţa ta corectă
gândul la tine-mi face rău
când vei striga, voi fi absentă

9 comentarii:

  1. Oti, vreau o carte cu poeziile astea! Sunt minunate!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Liz. Si eu visez la un volum de versuri. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. muzicalitatea versurilor e dementiala!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc Patrik. Bine ai venit pe la mine! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoasa si-n acelasi timp trista.Pacat ca multora li s-au potrivit, li se potrivesc si li se vor potrivi aceste versuri in viata.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ei, Stefan, asta e viata. Unii/unele pleaca, altii/altele vin... Altfel ar deveni totul monoton si plictisitor. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Uneori suna atat de placut in versuri...durerea :)

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!