joi, 28 iulie 2011
Nu mă mai căuta!
Nu mă mai căuta în norii
ce-şi plâng tunând durerea
îneacă-te pe fundul zării
şi ia-ţi cu tine şi tăcerea
Nu mă mai căuta în cerul
ce-şi afişează nesfârşirea
fereaca-ţi într-o cuşcă dorul
şi dragostea şi fericirea
Poţi să le ţii doar pentru tine
eu nu le vreau, sunt interzise
trebuie să ştii că îmi e bine
şi toate rănile-s închise
Nu mă mai căuta prin pagini
create numai pentru tine
rezumă-te la pale margini
de cărţi neutre şi puţine
Doar uită-mă acum, îţi spun
c-am început să mă topesc
tot ce a ars, acum e scrum
să nu mă cauţi îmi doresc
Căci te urăsc în disperarea
durerii aspre şi nedrepte
minciuna ta a fost cântarea
unei poveşti de-amor perfecte
Aşa că mergi pe drumul tău
vezi-ţi de viaţa ta corectă
gândul la tine-mi face rău
când vei striga, voi fi absentă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Oti, vreau o carte cu poeziile astea! Sunt minunate!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Liz. Si eu visez la un volum de versuri. :)
RăspundețiȘtergereSuperb!
RăspundețiȘtergereMultumesc Cristi!
RăspundețiȘtergeremuzicalitatea versurilor e dementiala!
RăspundețiȘtergereMultumesc Patrik. Bine ai venit pe la mine! :)
RăspundețiȘtergereFrumoasa si-n acelasi timp trista.Pacat ca multora li s-au potrivit, li se potrivesc si li se vor potrivi aceste versuri in viata.
RăspundețiȘtergereEi, Stefan, asta e viata. Unii/unele pleaca, altii/altele vin... Altfel ar deveni totul monoton si plictisitor. :)
RăspundețiȘtergereUneori suna atat de placut in versuri...durerea :)
RăspundețiȘtergere