2012

 Sfârșitul lunii decembrie este întotdeauna momentul potrivit pentru a ne face bilanțul anului încheiat. Într-un scurt moment de intimitate tragem o linie și socotim: ce a fost bun, ce a fost rău? Zâmbim sau ne întristăm... Anul a trecut, că o adiere, aproape că nu l-am simțit în trecerea lui fulgerătoare. Am muncit până la epuizare, am alergat continuu crezând că doar mergem, ne-am tras sufletul pentru o clipă și am luat-o de capăt a doua zi, săptămâna următoare, luna viitoare. Am plâns și ne-am bucurat, fără să înțelegem de multe ori de ce. Am sperat, am visat. Când bucuria ne-a fost mai mare, ceva rău a venit și ne-a clătinat, pentru ca aste este viața asta făcută, din bucurie și negaz, niciodată în cantități echilibrate, parcă special făcute pentru a ne strica rețetă unei bune viețuiri.
 
 Apoi ne-am trezit că s-a mai terminat un an, a mai trecut o parte din viața noastră, am mai trăit un timp. Dar dacă în tot acest timp: ai visat și ai crezut că visele ți se vor îndeplini cândva, te-ai rugat pentru cei dragi ție, pentru tine, ai avut încredere că vei lua cele mai bune și mai înțelepte decizii, ai dăruit, ai spus o vorbă bună celui trist, ai plâns alături de prietenii tăi când le-a fost greu, te-ai îndoit sau ai crezut în tine, te-ai zbătut, ai căzut și te-ai ridicat, ai luat-o de la capăt, nu te-ai oprit, ți-a fost dor, ai îmbrățișat, ai sărutat și ai iubit din tot sufletul, așa cum știi tu mai bine, inseamna ca nu ti-ai irosit timpul si trecerea ta prin el. Dacă ai trăit toate astea și dacă te-ai descoperit pe tine așa cum ești, înseamnă că anul ce se mai zbate să stea un timp pentru tine nu a trecut degeaba. Înseamnă că nu este pierdut ca tot timpul despre care nu știm unde se duce sau pe unde se pierde. Înseamnă că ai mai câștigat ceva: ai învățat, ai aflat, ai cunoscut, te-ai cunoscut. Te-ai cunoscut cu bune și cu rele, cu tot ceea ce te face special și unic. 
 
 Așteaptă-ți așa cum se vine noul timp, noul an: cu bunătăți pe masă, cu cele mai dragi ființe lângă tine, cu sufletul plin de dragoste, cu speranța că 2012 va fi un an plin de încercări revelatoare și de soluții salvatoare. 
 
 La mulți ani!
 
 

"Nici un" vs. "Niciun"

Cum se mai scrie acum "nici un"? "Nici un" sau "niciun"? Întrebarea asta mi-a venit in minte imediat ce a trecut Craciunul. Pentru ca nu am primit niciun, dar absolut nici un cadou de Craciun. E clar ca nu am fost deloc cuminte anul acesta. ;)

Spovedanie

 da, am păcătuit
 cu gândul, cu trăirea
 cu mintea, cu simițirea
 cu sufletu'-am râvnit

 am închis ochii și-am visat la tine
 și te-am cuprins de mii de ori în mine 
 și te-am închipuit un prinț călare
 venit să mă răpești dintr-o rea visare
 
 și mi-am întins spre tine-mbrățișarea
 cea interzisă, dar atât de dulce
 icoană ți-am facut înfățișarea
 doar simpla-ți existență emoție-mi aduce
 
 da, am păcătuit
 mărturisesc fără a regreta
 și-un milion de iaduri 
 în viața de apoi de-aș ști c-ar fi
 râvnind neîncetat la tine
 tot aș păcătui
 
 foto: André Jacques Victor Orsel - "Diavolul ispitind o tanara femeie" - 1832-detaliu
 
  
 
  
 
  















 

Poveste fără sfârșit

În grădina din spate a casei bunicilor mei creștea un mare păr. Făcea niște pere micuțe, cât niște prune, erau galbene și pătate, ca și cum ar fi fost murdare, dar erau incredibil de dulci. Cred că de atunci nu-mi mai plac mie perele, pentru că nicicând nu am mai mâncat unele la fel de bune. Pe acest păr uriaș creștea la baza lui o ciupercă maro, tare și încolăcită ca o farfurie în jurul trunchiului bătrân și acoperită cu o catifea moale, pe care o mângâiam zilnic. Eram fascinată de frumusețea ei, știam că-i o ciupercă, un parazit și nu înțelegeam cum de nu-i făcea rău părului, cu toate că an de an se făcea tot mai mare, dar perele erau an de an mai dulci.
 
 Această grădină se termina în fundul ei cu un gard din scânduri schimonosite de vreme, în care era improvizată o portiță din sârmă împletită. Era de formă acea portiță, dar pentru mine era portița raiului. Imediat ce treceam de ea începea tărâmul meu de poveste, era locul în care puteam evada, în care nu mă știa nimeni, în care cântam și dansam așa cum voiam, locul în care începea povestea în care eu eram personajul principal. Întâi se întindea o poieniță mereu plină de flori, cu câțiva pomi fructiferi, cu frunze de măcriș acrișor pe care le ronțăiam fericită. Toamna pomii se umpleau de prune dulci ca mierea pe care le puteam culege direct din crengile aplecate de greutatea frcutelor. Poienița era mărginită de câțiva muri bătrâni, cărora le furam cu grijă să nu mă înțep fructele vineții și zemoase. Și din spatele acestor muri se întindea acel deal: dealul fermecat de unde veneau poveștile. Dealul din care coborau zânele transparente, prinții cu plete aurii călărind caii înaripați, zmeii fioroși și balaurii cu șapte capete. Dealul la poalele căruia se întâmplau minunile.
 
 Toată vara mi-o petreceam în acea poieniță, la poalele acelui deal. În fiecare toamnă mă despărțeam fascinată de acel tărâm de poveste, pentru a mă reîntoarce în vacanța de iarnă, când toată poienița prindea o nuanță strălucitoare argintie, plină de vrăji. Și în ultima seară din vacanța mare rămâneam privind uimită stelele infinit de multe care creșteau chiar în prelungirea dealului meu. Și le închideam cu teamă în acea zare, punându-le lacăt fermecat pentru a nu fugi pe undeva. Iar iarna, când reveneam, călcam din nou zăpada neatinsă și le eliberam. Iar ele începeau să cadă și se transformau în fulgi. Și eu mă întindeam cu spatele fierbinte pe zăpada moale și-i lăsam să-mi umple fața și limba și mă bucuram să-i simt cum mi se topesc pe piele. Și stăteam așa până ce o auzeam pe bunica strigându-mă. Atunci mă ridicam și treceam portița raiului, înapoi în curtea noastră, un alt tarâm de poveste.
 
  Iar laptele mă aștepta și el aburind și mirosind a mămăligă fierbinte. Și eu îmi lipeam tălpile reci și ude pe soba dogorind și adormeam cu pisica torcând în brațele mele. Și mă visam în povestea mea din poieniță și toată copilăria mea mi-am trăit-o ca pe o poveste, din an în an mai frumoasă și mai fantastică.
 
  La mulți ani!
 

Articol cu care m-am inscris la Concursul ”Nopţi Magice în Miez de Iarnă” de pe http://www.mostwantedblog.org/2012/11/06/nopti-magice-miez-de-iarna-editia-2012/, concurs sponsorizat de Luxurygifts.ro http://www.luxurygifts.ro/

 

Fulgii fermecați

Pentru că mirosul acesta de fum de sobe amestecat cu miros de ger năpraznic mă înnebunește, pentru că magia sărbătorilor de iarnă petrecute la țară mă fac să mă simt ca un copil într-un basm, pentru că râsetele copiilor mei și îmbrățișările lor îmi fac inima să-mi tresalte de o bucurie inefabilă, pentru că totul în jurul meu este magic, chiar în această clipă a început să ningă cu fulgi fermecați.
Cerul era plin de stele, copacii îmbrăcați în mantii albe strălucitoare din gheață, pământul răsufla aburi translucizi. Și deodată noaptea s-a făcut zi și stelele s-au transformat în picături de lumină, căzând în mare grabă și ajungând la noi în suflete niște fulgi în forme nemaivăzute stelate. Și am avut cred că un mic moment iluzoriu, sau poate nu: mi s-a părut ca printre piruetele fulgilor fermecați am văzut o caleașcă trasă de niște reni în care stătea un moș cu plete albe. Și parcă am auzit o melodie duioasă, ca un acord de harpă sau ca un clinchet de clopoțel. Și parcă fulgii s-au transformat în îngerași minusculi și au început să danseze ca după o coregrafie bine pusă la punct. Cred că... se apropie Crăciunul!

Din cerul nemărginit Moșul își va aruncă privirea către noi și de va credea că am fost suficient de cuminți anul acesta, va poposi pentru o clipă lângă bradul nostru și ne va dărui din dragostea lui. Iar de nu va veni, îmi permit să fiu eu moș în locul lui și vă trimit virtual un fulgisor de nea ales cu grijă dintre toți fulgisorii fermecați care mi-au înzăpezit sufletul. 

 La mulți ani și un Crăciun fermecat să aveți!

Articol cu care m-am inscris la Concursul ”Nopţi Magice în Miez de Iarnă” de pe http://www.mostwantedblog.org/2012/11/06/nopti-magice-miez-de-iarna-editia-2012/, concurs sponsorizat de Luxurygifts.ro http://www.luxurygifts.ro/

"Mi-e dor de tine" - Malina Olinescu

Un scriitor pe care-l urmăresc zilnic pe Facebook scria despre sinucidere. Colega mea m-a anunțat ca a murit Malina Olinescu, s-a sinucis acum doua zile. Eu unde eram, pe ce lume trăiesc? Unde sunt când un artist se stinge?

"... Des, tot mai des, se trezea și avea nevoie de clipe lungi, uneori chiar ore, ca să își amintească unde se afla, cine era, unde era și ce căuta acolo. Până în ziua în care s-a hotărât să rezolve singur această situație atât de neplăcută, căreia medicii nu erau în stare să-i dea de capăt. S-a vindecat singur... sărind de aici. Pur și simplu... tragi adânc aer în piept și hop... A rezolvat totul singur...." (https://www.facebook.com/dan.stoica1#!/dan.stoica1/posts/255887637805371)

 Rămân în urma lacrimi, regrete... Apoi se așterne uitarea :(

Iubirea

Iubirea este ca o sarcină, există sau nu. Nu poți iubi pe jumătate, pe sfert sau într-un anumit fel ori în alt mod decât și-ar imagina cineva, tot așa cum nu poți fi însărcinată doar o bucățica, doar într-o parte sau doar pe jumătate. Există oameni care nu pot iubi la fel cum exista și oameni care nu pot face copii. Dar a iubi cu adevărat este mai greu decât a face copii la fel cat este de simplu sa procreezi, dar este foarte greu sa-i dai copilului un rost în viață, să-l înveți sensul vieții. Cel care poate iubi și știe cum se face asta este un creator, creator de viața, de frumos, de minuni, la fel cum o mama este creatoare de viață nouă.

Iubirea vine din tine și felul in care îți porți iubirea te reprezintă, la fel cum un copil spune cuvinte învățate de la părinți, crește precum îi este părintele, copiază de la părinte comportamente, atitudini, stări.

Exista iubiri frumoase sau urâte, inteligente sau proaste, iubiri vijelioase, posesive, tandre si duioase, copilăroase sau cerebrale. Dar nu exista iubiri rele, tot așa cum nu exista nici copii născuți rai.

Iubirea există așa cum o crești în pântecul sufletului tău, așa cum știi sa o educi și reflectă modul tău de a trai. Iubirea ești tu și ea vorbește în mod direct despre tine, te arată așa cum știi sa trăiești.

Ai grija de ea și învață să iubești frumos, să dai tot ce ai mai bun din tine când iubești la fel cum ai grija ca și copilul tău să crească mai înțelept și mai bun decât tine. Nu-i îngrădi în niciun fel avântul, las-o liberă să se manifeste și doar direcționeaz-o. Ai grijă de ea și caută să te însoțească pe tot parcursul vieții tale.

Bărbatul frumos din ceară

Nu am fost o adolescentă normală și asta pentru ca nu m-am putut îndrăgosti și eu de un băiat/bărbat la care mi-ar fi fost imposibil să ajung. Nu am idolatrizat niciun cântăreț, niciun actor, niciun, niciun... Nu aș fi leșinat garantat nici la un concert de-al lui Michael sau Bon Jovi, deși îi ascultam cu plăcere. Dacă m-ai pune să descriu idealul frumuseții feminine aș înșira imediat câteva nume celebre (actrițe de regulă). Dar la bărbați... hmmm, mi-ar fi greu să mă decid. Niciunul nu-mi pare suficient de frumos. Există totuși doi actori destul de doriți care nu m-au lăsat rece nici pe mine. Unul dintre ei este acesta și-i stă bine cioplit în ceară.
Pentru al doilea trebuie să-l intreb pe soțul meu, nu pot să-i rețin numele. :))