aproape că nu mai avem ce ne mai spune
cuvintele par seci, privirile-s străine
și stăm îmbrățișați ca într-o statuetă
rece, atât de solitara și inertă
aproape că nu mai avem ce ne mai face
îmbrățișările ne intră-n piele precum niște ace
atingerile calde ne-au devenit străine
ce trist, nu mai avem ce ne mai spune
cuvintele par seci, privirile-s străine
și stăm îmbrățișați ca într-o statuetă
rece, atât de solitara și inertă
aproape că nu mai avem ce ne mai face
îmbrățișările ne intră-n piele precum niște ace
atingerile calde ne-au devenit străine
ce trist, nu mai avem ce ne mai spune
Eu mai aveam atatea sa-i spun,dar parca providenta nu ma lasa ...spune-mi tu Piticule ce ar trebui sa fac???
RăspundețiȘtergereAoleu, Panseluto, era sa fac infarct....ai pus cratima taman acolo unde trebuia!
ȘtergereTu ai scris la misto comentariile de la poezia precedenta sau chiar esti o inocenta analfabeta?
PANSELUTZO -doar de la tine nu mi-am luat rămas bun ...Din consideraţie ptr.tine , îţi voi răspunde la întrebare : Intreabă- ţi sufletul ce trebuie să faci - el te cunoaste cel mai bine ! Doar pe el îl ai şi doar el va rămăne mereu alături de tine ! Sfaturile de complezenţă ale altora sint insignifiante - ele nu se pliază pe trăirile si personalitatea ta .
ȘtergereAcestea fiind spuse , te pup pe năsuc ! Piticii au această libertate - dincolo de convenienţe si stereotipuri de blog .,
Nu ma chema - nu voi reveni . Acesta fiind ultimul comentariu - altele care vor induce aparenta ca sînt postate de mine - nu îmi apartin .
PITICUL .
Am simtit toate astea desi as fi preferat sa nu...
RăspundețiȘtergereUnde pleci daca nu sunt indiscreta?Ce inseamna "nu ma chema-nu voi reveni"?
RăspundețiȘtergere