Am naufragiat pe-o insulă pustie
Nu are viaţă, zbor sau feerie,
Nu are cer, nici mare, nici mers şi nici opriri
Nici vise, nici speranțe, nici dor şi nici iubiri
E chiar nimic şi nu-nţeleg cum pașii mei m-au dus
Spre cel mai crud şi-ndepărtat apus
Şi cum de nu au nimerit
O insulă cu viaţă şi cu-un răsărit
Şi zilele îmi trec fără să simt ceva
Dar sper c-această insulă va reînvia cândva
Speranța mea e însă un pas atât de mic
Spre scopul de-a da viaţă şi iubire la nimic
Un nimic ai primit si tu,Panseloiule ,fiindca ti-ai batut joc de closca cu puii de aur...
RăspundețiȘtergereRectific,un nimic am primit eu fiindca am alungat cocosul din ograda...daca sunt gaina caratista?!
RăspundețiȘtergereIarta-ma Panseloiule!
RăspundețiȘtergereIarta-ma Panseloiule pt ca te-am pedepsit pt tot ce mi-ai facut.Am vrut sa-ti dau o lectie pt greselile tale.Imi pare foarte rau ca te-am facut sa suferi,pt ca am fost orgolioasa...de fapt amandoi am fost orgoliosi,incapatanati...o sa ma fac pres inaintea ta, asa cum te-am facut si eu pe tine,pt ca te iubesc foarte mult si ar fi pacat de iubirea noastra sa fie distrusa de orgolii si altele...nu vreau decat sa ma ierti si sa-mi mai dai o sansa sa repar lucrurile,daca ma mai iubesti,daca nu atunci iti urez fericire langa cea pe care o iubesti,dar nu uita ca ar fi mai bine sa ma omori pt ca nu stiu cum as putea trai fara tine,oricum sunt moarta de mult,sunt doar o fantoma care bantuie aiurea pe pamant,in cautarea mantuirii......te iubesc!
RăspundețiȘtergere