Perlă

Sunt aproape convinsă

Că n-ai putea să mă iubeşti.

Simt! După cum mă priveşti,

După cum respiri culoarea părului meu

şi-mi atingi călcâiul total întâmplator.

 

Sunt aproape sigură

Că nu m-ai putea iubi.

Văd! După cum îţi târăști pașii greoi prin iluzii,

După cum mă alergi privindu-mi spatele

Şi te faci pueril că mă scapi.

 

Cred că m-am convins

Că lumea mea şi lumea ta

Sunt lumi paralele, pierdute-ntre stele.

Ar fi imposibil să mă iubeşti,

Pentru c-ar trebui întâi să mă cerșești

Universului...

 

Apleacă-te, muritorule!

O scoică deja comestibilă

Nu-şi va găsi niciodată menirea

Lângă o scoică născătoare de perle.

 

foto: Girl with a Pearl Earring - Johannes Vermeer