îmi deschid ochii în același timp cu inima
și simt mângâierea ta balsamică
precum în visul abia sfârșit
mi-ai mărturisit că și tu m-ai visat
și tot ca mine ai simțit aievea
mângâierile
mă surprind adesea copiindu-ți gesturile
de parcă aș fi tu pierdut în rutina zilnică
și tu-mi recunoști faptul
că ai descoperit în oglindă dimineața
privirea mea
ca și tine mă bucur de soarele fierbinte
și de lumina orbitoare a stelelor
ca și tine tresar la muzica bună
și râd la glume copilărești
ca tine îmi întind brațele și simțurile
adulmecând iubirea
sperând constant c-o voi găsi
ca mine te întinzi spre universul
născător de miracole
Foarte reusita aceasta poezie clasica de dragoste, incadrata atat de bine in specificul compozitional al Otiliei. Felicitari!
RăspundețiȘtergere