Epava

epava rămâne solemnă pe plajă
turiștii o văd, uneori o ating timizi
unii o plâng, alții o uită
epava se-ngroapă tăcută-n nisip
un pescăruș o iubește muțește
marea o spală în zori deseori
pescarul ignoră cerul ce cade
greoi pe epavă, din seară în zori
eu o privesc din nou doar uimită,
iar pensula-mi tremură-n suflet
vreau s-o surprind
s-o predau nemuririi
cum stă ea murind

ea tace și zbiară deodată, ca într-un scâncet
iar azi epava îmi cântă din nou
îmi spune povești fascinante,
se-aprinde pe pânză,
îmi naște culori,
să se nască se zbate

e-amiază acum
nisipul e umed
miroase a alge uscate de vânt
desculță tresar, dansez și îi cânt
epavei ce zace înfiptă-n pământ