vineri, 31 mai 2019

Să îmi vii


Să vii într-o seară la mine
Cu câteva dulci cireșe pietroase
Şi cu cuvinte puține
Să vii doar cu tine!

Să ai palma moale, ca o mătase
Să-mi luneci atingerea pe sâni și pe coapse

Așa să îmi vii
Să ne spunem prostii
Să râdem ușor de glume stupide
Să vorbim despre filme, cărți ori despre omide
Despre sport, univers și râme livide

Sa vii, cât de mult as vrea sa îmi vii
Așa cum venit-am și eu, deunăzi
Te-am avut ca un vis, spontan-nebunesc
Te-am pierdut imediat, ca pe-o rimă din vers

Multe poveşti încep cu-o cireașă
C-o cafea specială spumegând într-o ceașcă
Cu un film început și neterminat
Cu-n pariu pierdut, dar neonorat

Și multe se pierd neînțeles pe parcurs
Dureros născocind întrebări făr' de răspuns
Aş vrea să vii într-o seară la mine așa
Să-ţi întind pe o tavă cireșe pietroase
Dulci și zemoase
Tu să-mi reciţi cuvinte puține
Iar de vii, să nu vii cu nimic,
să te-aduci doar pe tine!

miercuri, 15 mai 2019

Când mor fluturii

 
Imagini pentru butterfly died woman 
 
Când fluturii mor,
Moare și soarele
Și moare și cerul
Și păsările toate
Se prăbușesc din zbor

Și munții se dărâma
Piatră cu piatră
Până devin nisip

Când mor fluturii
Vântul îngenunchează
Într-un rit neînțeles
Și stelele se sting
Plângând prin univers

Mor fluturii
Și mor iubiri mărunte
Mor vise și speranțe
Mor clipe netrăite

Moare o epopee
De fluturi împietriți
din lungile războaie
a celor dezrobiți

Ei mor!
fluturii mor
într-o unică bătaie de aripă
Mor doar ca să înviem noi
Pentru încă o clipă

luni, 6 mai 2019

Sens invers timpului


Am 340 de ani
Şi nu mă simt bătrână
Sunt atât de tânără
În gânduri, în atitudine și în alură
De pildă, dimineața,
Când toată lumea doarme
Eu sunt acea copilă care
Cu părul răvașit și cu tălpile goale
Cu ochii colorați în stele
În iarba verde sare

Sunt primăvară în simțire
Căci toate degetele mele
Când simt mirese de zambile
Se înfierbântă și febrile
Mângâie grădina abia dezghețată
Iar pielea toată zgribulită
Tresaltă-nfrigurată dezbrăcată

Sunt vară în miros și în trăire
Cu marea ma-mbăiez
Și înmiresmată
Eu mă transform în ploaie
Și în scoică sărată
Ca o meduză
Mă unduiesc și mă transpar în apă

Sunt toamnă plângăcioasă
Când mă supăr
Și mai sughiț și lăcrimez
Și-aleg adeseori
Singură să-noptez
Dar emigrez apoi
În vise și în rime
Și timpul intră-n mine
Și mi-e bine

Apoi sunt iarnă
Rece și sublimă
Albă ca o lumină
Și mă pot ninge
Mă pot plânge
Mă pot prelinge
peste univers
În fulgi de diferite dimensiuni
Mai moale, ori de ce nu, mai intens

Am 340 de ani
Căci timpul ăsta mie nu mi-e împotrivă
Ci dimpotrivă
M-a învățat să îl iubesc
Să-l prețuiesc
Și să-l fentez
Întregul univers
Are un sens
Pe care eu, așa bătrână, îl străbat
Dintotdeauna invers