Şi nu mă simt bătrână
Sunt atât de tânără
În gânduri, în atitudine și în alură
De pildă, dimineața,
Când toată lumea doarme
Eu sunt acea copilă care
Cu părul răvașit și cu tălpile goale
Cu ochii colorați în stele
În iarba verde sare
Sunt primăvară în simțire
Căci toate degetele mele
Când simt mirese de zambile
Se înfierbântă și febrile
Mângâie grădina abia dezghețată
Iar pielea toată zgribulită
Tresaltă-nfrigurată dezbrăcată
Sunt vară în miros și în trăire
Cu marea ma-mbăiez
Și înmiresmată
Eu mă transform în ploaie
Și în scoică sărată
Ca o meduză
Mă unduiesc și mă transpar în apă
Sunt toamnă plângăcioasă
Când mă supăr
Și mai sughiț și lăcrimez
Și-aleg adeseori
Singură să-noptez
Dar emigrez apoi
În vise și în rime
Și timpul intră-n mine
Și mi-e bine
Apoi sunt iarnă
Rece și sublimă
Albă ca o lumină
Și mă pot ninge
Mă pot plânge
Mă pot prelinge
peste univers
În fulgi de diferite dimensiuni
Mai moale, ori de ce nu, mai intens
Am 340 de ani
Căci timpul ăsta mie nu mi-e împotrivă
Ci dimpotrivă
M-a învățat să îl iubesc
Să-l prețuiesc
Și să-l fentez
Întregul univers
Are un sens
Pe care eu, așa bătrână, îl străbat
Dintotdeauna invers
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!