Fii suflete un sclav
La poarta raiului
Dintr-ale mele membre mergătoare
Și melcul la o poartă
Ce-o vede doar din coarne
Fii vierme ce-și târăște
A sieși jale neputință
Fii sclav întru credință
Fii simplu muritor
În a sa năzuință
Acum eu îți ordon
Fii supus majordon
Cară-i bagaje multe
Regine-ei tumulte
Fii universul sieși
Cel negăsirii roze-și
Fiți una și unică-i
A sine-sii-i credință
O singură dorință
Acum te încadrează
În poarta ce credeai
Că-n univers te poartă
Intră fără mirare
Și fără teamă, ome
Căci este doar intrarea
Către o nemurire
Și-ți este destinată
Ți-a fost dat s-o trăiești
Ție și doar o dată
Cea mai nedefinită
Din infinit povești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!