Aripile mele mi le-am crescut singură
Au fost doi fulgi ușori pe care i-am implantat în umeri
Am tăiat carnea și le-am cusut
La fiecare împunsătură
Sângele curgea, iar lacrimile mi-l spălau
S-au prins!
Cu multă durere au început să crească
Precum o plantă udată zilnic
Acum sunt mari
Și mă poartă pe cele mai ascuțite vârfuri de munte
Peste cele mai învolburate mări
Dincolo de orice univers
Mi-am crescut singură aripile
Dacă vrei să zbori cu mine
Adu-ți tu aripi...
E atât de subţire linia dintre viaţă şi moarte, dintre fericire şi durere, dintre entuziasm și oboseală, dintre speranţă şi renunţare, dintre iubire şi indiferenţă, dintre aripă si lanţ!
RăspundețiȘtergereCălcaţi cu grijă, să nu vă răniţi inimile..."..