Pamflet amoros (intergalactic)

 

Iubitul meu din altă galaxie,

Știi că noi doi stăm pe-aceeași farfurie?

(Zburătoare)

Și ca ne încălzim cumva

Cam din același soare?

Știai ca a mea karma

Și cu al tău destin

S-au întâlnit pe terra

Dar au intrat în declin?

Ca energia mea cu energia ta

Cumva s-au întâlnit

Dar undeva departe,

Aproape -n infinit?

Tu știi c-al meu cuvânt și-al tău cuvânt

Online s-au pogorât

Într-un canal (transcendental)?

Ca-Amorul nostru (virtual)

Pe acest pământ

În asta viața

Nu poate fi nicicând real?

Pentru ca noi,

Deși conviețuim pe-aceeași farfurie (zburătoare)

Trăim independent în altă galaxie (fiecare)

Ghiocel

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un tanc a strivit un ghiocel

Iar ghiocelul nu a mai avut timp

Să-și dea măcar seama ca ar fi urmat o primăvară

Sub greutatea șinelor 

 

Vietățile târâtoare de sub pământ

Au plâns pe înfundate durerea albă a ghiocelului

Și i-au făcut funerariile într-o tăcere macabră

 

Tancul a trecut

Urmele lui se mai văd și azi

După mai multe anotimpuri

Iar ghioceii nu au mai răsărit niciodată

În dârele ca niște zimți

Moment de toamnă

 

Nu voi uita vreodată

Primul semn ca exiști

Iar tu vei ține-n suflet

De-atunci ochii mei triști

Știai că toamna aceasta cândva ne va-întâlni,

Iar ploile mărunte martore ne vor fi

(la îmbrățișări)

Acum este momentul

Când soarta ne croi

Un drum sigur pe care

Eu să merg înspre tine

Tu să-mi clădești cărare

Mie să-mi pice frunza

Ție să-ți plouă norul

Dar toamna ta să-mi țină

De frig în pori mantoul

Te-aștept cu-opaiț aprins într-o firidă

Hai, vino tu spre mine,

știi bine că-s timidă!

Aș fi vrut să mai stai

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aș fi vrut să mai stai

Pe-o margine de clipă în suflet îmi priveai

Te primeneai

Spuneai

Apoi tăceai

Iubeai

Eu doar te savuram,

Ca pe un vin

Apoi din nou gustam…

Pe pielea mea curgeai

Eu îți șopteam poeme

Și tu

te prelingeai

Și-atunci mărturiseam doar cu privirea

În timp ce amuțeam în șoapte:

Aș vrea doar să mai stai!

Îngeri

 

Îngerii din mintea mea

Stau pe lângă mine tot timpul

Mă gâdilă

Mă ciupesc

Mă îngână

Îmi cântă

Îmi pun piedică

Mă adorm când am treabă multă

Ori mă trezesc din somnul cel mai dulce

Au chef de joacă

Mai tot timpul când sunt obosită sau tristă

Ori sunt triști și vor să-i oblojesc

Când sunt extaziată

Îmi dansează

Îmi cântă

Și rad strident cand vreau puțină liniște

Țipă la mine când mă grăbesc

Ori îmi șoptesc când sunt agitată și mi-e greu să aud

 

Nu prea ne sincronizam

Cred ca trăim în lumi diferite:

Eu în sufletul lor,

Iar ei în mintea mea!

Lacrima

 

Nu vreau să îți dau lacrimile mele

Sunt sigură ca n-ai sti ce să faci cu ele

Nu știi cat sunt de-àmare, nu știi cat sunt de dulci

N-ai ști să le sorbi noaptea când abia te culci

 

Nu știi povestea lor, nu știi ce cară-n spate

Nu le știi tu durerea și urletul din șoapte

Nu le auzi suflarea și nu le știi menirea

Nu le știi năzuința și nu le știi pornirea 

 

Nu, nu meriți tu lacrimile mele

Nu știi tu a citi versul ce stă ascuns sub ele

Nu știi tu să reciti ce poezie-ți scrie

Lacrimea mea! 'i poveste doar pentru cel ce știe!

Alegeri

Potecile împietrite

Pe care mi-am însângerat unghiile picioarelor

Pare că s-au închis toate

Optimismul mi-a devenit durere

Și speranța, disperare

Ar fi fost bine să-mi trag încălțările

Să pășesc în siguranță

Dar și nojițele mi le-am pus la păstrare

Pentru zilele în care vom fi trași pe roată

Credulitatea nu este o virtute

Este doar o abureală periculoasă a rațiunii

Iar când îți vei reveni

Ochii brusc vor citi dincolo de aparențele mieroase

Ce urat te-ai transformat de-acum!

O singură răsuflare mai ai către mine

Și vei deveni un vers fără noimă

Într-o poezie necitită…

Artă

 

Știai?

pictorul își transpune pe pânză

Visele sale

Iar poetul își pune în rimă

Neputințele

Cântărețul își cântă dorințele

Iar dansatorul

Își dansează idealurile

Actorul își recitǎ neputințele

Și chirurgul își extirpă propriile răni

Psihologul își vindecă traumele

În timp ce preotul își iartă păcatele

Pasiunile,

Durerile,

Rănile,

Traumele,

Amintirile,

Visele,

Idealurile,

Ambițiile,

Dorințele,

Toate,

Ne ghidează pe drumul dulce-amărui al creației

Pentru a ne vindeca!

Melancolia

 

Vai, ce frumoasă e o amintire

Cu noi mergând pe strada-ntunecată

Ce rezonanță are-n noi acea trăire

De-a fi o clipă singuri, acum ori niciodată

 

Și ce poveste-am fi putut să scriem

De-am fi avut peniță și cerneală

Dar pasul meu grăbit spre fericire

A spart dintr-o mișcare singura călimară 

 

Eu nu cred în iubire, nu cred în feti-frumoși

Nu cred în basme, filme, povești nemuritoare

Eu cred în oameni simpli, ce pot dintr-o suflare

Să îți sădească-n suflet iubire și candoare 

 

Nu încerca acum să îmi schimbi viziunea

Și să mă lepăd eu de-amor și dăruire

Mărturisesc atunci, acum și-n veșnicie:

Sunt pururi îndrăgostită de iubire!

Când te întorci?

 

Tropăie pașii tăi pe parchet

Ești nervos, te agiți, eu mă fac ca n-aud

Vrei să pleci

Vei pleca

Nu vreau să te văd așa

Este-alegerea ta

Stau pe pat și fumez

chiar și stand enervez

Deschizi ușa în grabă

Și ieși

Ești un las,

dar nu vreau să îmi pleci

Ai plecat deci

Ușa după tine-a urlat

În minte acum te sărut

Și te-ntreb șipotind, doar în gând:

- pleci?

Pașii tăi se aud tari și reci…

Si ai vrea, stiu c-ai vrea,

o intrebare sa-mi storci:

- când te întorci?

Te voi iubi

 

Te voi iubi

Cum numai glasul meu o poate spune

Cu sufletul, cu trupul, cu tot ce mișcă-n mine

Precum o vijelie, precum un uragan

Precum un tunet surd ce-n cosmos urlă-n van 

 

Te voi iubi cuminte, timidă, languroasă

Când pasional ca focul,

Când blând ca o mireasă

Te voi iubi ca apa, uneori cristalină

Dar des învolburată,

tulbure și turbată 

 

Te voi iubi ca marea, turcoaz-nemărginită

Te voi iubi ca setea-aceea grea, nepotolită

Te voi iubi și ziua, te voi iubi și noaptea

Dar cel mai des-o voi face

Cu toată voluptatea 

 

Te voi iubi străină, dar poate și iubită

Te voi iubi uitată, apoi reamintită 

 

Iubirea mea-ți va fi

(Acum nu poți să știi)

O poezie rară

de dor, coșmar și rană

Dar nu te-îngrijora

Căci, când te voi iubi,

Te voi și vindeca!

Infidelitate

Negrăitele șoapte
Nesimțitele atingeri
Neauzitul murmur al mării guralive
Nevăzutele apusuri ireal oglindite
Toate acestea le simt negreșit
În trupul sub pleoapele tale strivit

Vezi ochii mei, sunt neobosiți
Privind printre gene vise nespuse
Iar buzele mele cu ruj rezistent
Cerșesc către tine sărutul magnetic
Palmele tremură fiori împânziți
De-atingeri fugare și de versul hipnotic

E trist ca avem atâtea opreliști
O clipă de-amor ne e interzisă
Dar nu vrem o clipă, ci vrem nemurirea
În șoapta secretă ce ne cuprinsă
Nu vrem să vorbim, nu vrem să fugim
Într-un ultim regret vrem să iubim

Cireașă amară

Ți-am pus pe buze gustul meu
În imediată clipă după cireșe amare
Te-am invitat în spațiul meu
Unde încă miroase a lavanda și-a cicoare
Și pielea încă-i udă cu rouă după ploaie
Clipesc…când vii parcă nu mai zăresc
De-atâta soare

Tu vino doar diseară
Pe buze voi avea gust de cireașă amară

Tăcere

 

- Tu ce faci când ești tristă?

- Uneori plâng

Alteori visez

Uneori mă plâng

Alteori dansez

Dar de cele mai multe ori

Mă retrag în lumea mea invizibilă

Și-o descriu lizibilă

Poate cineva-mi va deschide cartea

Poate cineva-mi va vedea penița

Îmi va completa versul

Și-mi va descifra foița

- Dar poezia ta e tristă?

- E tristă ca o icoană uitată

Într-un lăcaș de cult a cărui acoperiș s-a prăbușit

Și uite cum m-ai nimerit

Azi chiar sunt tristă

Doar ca azi nu știu ce să fac…

Așa ca o sa tac!

Așa vom înflori

 

Vom înflori copaci după sărut

Ne vom iubi încet , apoi mai mult

Până ce frunzele ne vor cădea

Până ce toamna-n iarnă va intra 

 

Și vom fi muguri, frunze, flori

Apoi în fructe dulce ne vom musti

Ne vom zbura în fluturi incolori

Pân' ce de universul mov ne vom izbi

 

Vom crește rădăcini într-un pământ fertil

Ne vom uda cu lacrimi dintr-un cer senin

Vom fi deopotrivă fulger și vânt umil

Înlănțuiți-n falange ne-om preschimba în vin

 

Și-apoi ne vom sorbi

Până ce glasul nostru

Nu va mai reuși

a ne vorbi

 

Așa vom înflori

Mult prea

 

Iluzii
Emoții
Cuvinte frumoase
Promisiuni
Și vise
Dar toate întoarse,
Ori mincinoase

O zi de lumină, apoi întuneric
Un jurământ
Mult prea generic

Palmele tale pe obrajii mei
Senzația asta îmi dă iar fiori
Primul sărut
A fost prea puțin, dar apoi mult prea mult 

Iluzii
Emoții
Ce-ar fi putut începe
S-a terminat mult prea curând

Ceruri-magnolie

Mie îmi plac cerurile roz
Atunci când a magnolii proaspete miros
Când se umplu de cocori și de berze
Îmi plac cerurile când se transformă în miresme  

Și îmi plac cerurile ce devin violet
Între apusurile ce se sting încet
Când din lumină se transformă-n întuneric
Îmi plac cerurile c-un univers simetric

Da, îmi plac cerurile perfecte de vară
Când se transformă într-o adiere banală
Când culorile lor se întrepătrund
O, da, îmi plac cerurile ce când plouă, ne râd!

Ploaie

De 4 zile plouă neîncetat  
Și norii stau înghesuiți pe cer
Și sufletul în tine a înghețat
Iar ca să te-ncălzesc nu știu ce să-ți ofer

Aș vrea gândurile tale să pot să le citesc
Să înțeleg  unde-ți merg pașii grei
În suflet ce suferințe ai să intuiesc  
Să stiu ce simți și dacă mă mai vrei

Dar ploaia aceasta rece mă ține îndepărtată
De țară ta, de cuibul tău, de tot ce doar tu ești
Aștept cu îngăduinţă și prea îngândurată
Ziua cu soare când vei voi să stai și nu să pleci

Ca apa

O apă sunt si stii prea bine
că fierb, îngheț si mă preling
ador să curg doar peste tine
să-ți intru în vene să te sting

 
îngheț de spaimă când dispari
rămân și rece și ienertă
și ma evapor când apari
după ce fierb mult timp absentă

și mă agit și fierb de teamă

când nu te-apropii ori dispari

dar te previn, tu ia de seamă

să nu mă fierbi cand mă prepari!

Fetița cu codițe

 

Sunt fetița cu codițe

Care aranjează stelele pe cer

Le număr una câte una

Și le pun la locul lor

Pe cele mai strălucitoare mai departe

Pe cele mai mici în față,

Ca să le poți cuprinde cu privirea 

 

Apoi pun luna

Întâi o încadrez într-un galben strălucitor

Apoi îi găsesc locul potrivit între stele 

 

Tot eu pictez cerul

Așa cum nu l-ai mai văzut niciodată

Adânc, enigmatic și fascinant

Nu-i așa că te pierzi în el?

 

Eu îți pictez noaptea.

Când tu dormi, stelele mele

Îți fac visele frumoase

 

Sunt fetița cu cosițe blonde din gândul tău…

Filă nescrisă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tu ești precum o filă

Dintr-un caiet nescris

Iar pana mea neutră

Te-ar vrea cumva rescris

Cândva ea să-ți traseze

Întreaga existență

Să ți-o facă poveste

Cu-n final fericit și plină de esență

Dar literele care

ar fi putut să fie

capitole de carte

Acum se cam transformă

În mii și mii de file

Și pana mea măiastră

Oricât ar fi de fină

Nu poate să le strângă

Într-un dosar cu șină

Tu nu fi supărat pe pana mea stângace

Cândva va evada din a ei carapace

Și îți va scrie versul atât de așteptat

Vei fi romanul care

Va fi deopotrivă și scris, dar și pictat!

Năzuințe

Năzuințele mele nu seamănă cu ale tale
Și nici trecutul meu tu nu-l cunoști
Nu încerca să mă compari cu tine
Și nici noroiul tău în mine să-l împroști 

Nu-mi vezi tu tălpile ce-mi sângerează
Și nici umerii mei nu știi cât sunt de încărcați
Eu nu cred în persoane ce cred că știu, dar doar îmi speculează
Durerile din ochii ce-n online sunt postați 

Nu avem drum comun, n-avem căi împreună
Și prin urmare-ți cer să stai deoparte
Nicio fărâmă de destin nu ne este comună
Așa ca hai, dă-i drumul mai departe

Acesta-i drumul meu,  singură l-am ales
Nu poți tu să-mi pui hățuri, nu poți să mă oprești
Mi-am crescut aripi aprigi, cu ele am purces
Pe culmile speranței, acolo unde tu
Deloc nu ai acces!

Lacrima de aur

 

Tu ai plecat
Nehotărât
Și instabil
Și prea îngândurat

Ea a rămas
Cu trei copii
Cu-un job frustrant
Cu o grămadă de probleme
Multe preluate de la ele (amante rele)

N-ai întors capul
De ce-ai mai fi privit ‘napoi?
Ce naiba să-i mai ceri?
Și ce să îți dea ea?
Apoi…

Timpul a trecut
Copiii au crescut
Tu ai îmbătrânit
Dar ea a întinerit
Cum naiba?

Ai întâlnit-o într-un bar
Ea doar râdea
Tu erai beat
Și prea îngândurat
Dacă mai știi (te-a întrebat)
Ca fața ei încă e luminată
De-acei cercei de chihlimbar
Pe care tu i-ai dăruit
Pe vremea când ea te-a iubit?

Raiul meu

 

În raiul meu iarba nu este verde, ci mov
Cerul nu este albastru, ci un infinit curcubeu
Fluturii nu zboară, ci dansează
Iar păpădiile nu se destramă niciodată

În raiul meu pisicile trăiesc veșnic
Daliile sunt înflorite toate anotimpurile
Iar bufnițele cântă zi și noapte
În raiul meu oamenii nu se urăsc
Se ajută între ei
Și nu cunosc noțiunea de război

In raiul meu e altfel
Iar pe pânză, pensula mea
Vrea să surprindă acest paradis ireal

Amintire

 Vai, ce frumoasă e o amintire
Cu noi mergând pe stradă întunecată
Ce rezonanță are-n noi acea trăire
De-a fi o clipă singuri, acum ori niciodată
Și ce poveste-am fi putut să scriem
De-am fi avut peniță și cerneală
Dar pasul meu grăbit spre fericire
A spart dintr-o mișcare singura călimară
Eu nu cred în iubire, nu cred în feti-frumoși
Nu cred în basme, filme, povești nemuritoare
Eu cred în oameni simpli, ce pot dintr-o suflare
Să îți sădească-n suflet iubire și candoare

Nu încerca acum să îmi schimbi viziunea
Sunt vesnic-ndragostita de iubire

Valentina

Azi e ziua îndrăgostiților
Nu am inimioare roz pe așternut
Nici ursuleți pufoși în mașină
Și nici bomboane de ciocolată în formă de inimă
Nu cântă muzică lacrimogen
Oh, da, sunt singură, fără un bărbat
Lângă mine care să-mi mărturisească
Iubire veșnică
Ce trist, ar zice unii
Și poate ar fi trist
Dacă inima mea n-ar fi o imensă
Inimioară roz glasată cu ciocolată

Nesupusă

Nesupusă sunt, precum un cal sălbatic

Rătăcind prin păduri virgine 

Căutând ierburi divine 

Nesupusă sunt, ca un vânt 

Ce precede furtuna 

Ca un nor spumegând ce acoperă luna 

Nesupusă ca vântul 

Și fluidă ca gândul 

De vrei să mă îmblanzeşti 

Nu-mi pune un căpăstru 

Ci-încearcă doar să mă mai iubești!

Fluturi şi idealuri

 

Azi alerg după fluturi

Cu ochii închiși și cu inima deschisă

Tălpile goale respiră firul ierbii

Visele și tot la ceea ce am sperat

Curge ca sângele prin venele mele

Aș cânta,

Dar nu vreau să deranjez tăcerea aceasta

Aleg să tac

Bătaia plăpândă a aripilor fluturilor

Sunt cântecul pe care-l fredonez în gând

Azi alerg după fluturi

Fără să-mi doresc sa-i prind

E ca și cum aș zbura cu ei

Până la capătul lumii

Pasarea Phoenix este credința mea

Ca pot renaște din orice încercare

Azi alerg după fluturi, dar

Si ei aleargă după mine,

Pentru ca noi avem aceleași idealuri!

Război

 Atâția morți în jurul nostru 

Atâta sânge peste tot 

Atâtea crime, atâta dramă, încât și sufletul n-îi mort 

Atât de multă suferință 

Atâtea lacrimi pe ruine 

Asa durere,  umilință…

Prea greu de înțeles 

Prea greu de suportat 

Prea greu chiar de privit 

Și greu de ascultat 

Suntem continuu în război  

Cadavrele suntem chiar noi 

În încercarea de-a învinge 

Murim și devenim eroi 

Ce rost are această luptă 

Și pentru ce ne înverșunăm 

Să luptăm numai contra noastră 

În loc iubirea s-o-ncercăm? 

Avem asa puține clipe 

Și fericirile-s fragile 

Mai bine căutăm în noi 

Iubire și gânduri umile 

Te uită trupul cum îți plânge 

Te uita cum se tânguiește 

N-are putere să se salte 

Din el sângele îi  țâșnește 

Și nu ai milă? 

Îl vezi cum zace? 

Și tot nu crezi c-ar fi fost bine,

Ca între voi să fie pace? 

Străini

 

Ne vom rămâne unul altuia străini 

Precum necunoscuții ce se-ntâlnesc în gară 

Ne vom uita toți acei ani sublimi 

În care ne iubeam din iarnă până-n toamnă 

 

Ne vom privi cu ură pe sub sprâncene groase  

Ne vom șopti în gând triste iluzii 

Ne vom strâmba urat în rânjet și grimase

Și ne vom injecta durere prin aluzii

Ne va fi greu, căci am crescut-împreună 

Când unul mai cădea, al doilea-îl lua de mână 

Când unul suferea, celălalt mângâia 

Ne va fi greu de-acum, unul hăis, altul cea.