Amintire

 Vai, ce frumoasă e o amintire
Cu noi mergând pe stradă întunecată
Ce rezonanță are-n noi acea trăire
De-a fi o clipă singuri, acum ori niciodată
Și ce poveste-am fi putut să scriem
De-am fi avut peniță și cerneală
Dar pasul meu grăbit spre fericire
A spart dintr-o mișcare singura călimară
Eu nu cred în iubire, nu cred în feti-frumoși
Nu cred în basme, filme, povești nemuritoare
Eu cred în oameni simpli, ce pot dintr-o suflare
Să îți sădească-n suflet iubire și candoare

Nu încerca acum să îmi schimbi viziunea
Sunt vesnic-ndragostita de iubire