O femeie

Sunt o femeie
Cu doi ochi, cu doi sâni,
cu un pântec
Si cu o sensibilitate firească
Dar cu privire drăcească
Acum îți spun:
Am un gând nebun
Să nu mă mai supun
Sa rămân închisă
Doar în baloane de săpun
Devin istorica femeie
Ferecată-n patru ziduri
Cu cosița despletită
Fără vise, fără riduri
Așteptându-și răsăritul
La trezire, la "Trezirea"
Închipuirea
Si trăirea
Si simțirea
Si menirea
Mă-mpresoară, mă măsoară
Mă răstoarnă
mă găsesc, mă regăsesc
Ca-s femeie și iubesc
E firesc,
Dar intuiesc
Că nu-i bine cum trăiesc
Si-i mai bine să încerc
Sa tai zarea și sa plec
Deschid ochii, mă îndrept
Trezesc mintea, mă deștept
Caut un alt infinit
Aștept alt răsărit
Îți dau mana s-o săruți
Sufletul să mi-l încânți
Ca-s femeie
Si nu vreau
Sa mă uiți!

O, rămâi

“O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;

Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol

Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.”

Astfel zise lin pădurea,
Bolţi asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.

Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot…
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?

Ca o păpădie

Sunt câteva semințe de păpădie
Pe care cu o singura suflare
Le poți risipi
Sau niște aripi de fluture
Cărora cu o singură atingere
Le poți împrăștia culoarea
Sau poate niște zbateri plăpânde
De inimă bolnavă de nou născut
Care doar la un strigat
Pot aduce moartea
Sunt praf de stele
Împrăștiat în patru zări
La prima luminare a zilei
Sunt lacrima tristă a copilului
Căruia i s-a luat jucaria preferată
Si sunt filele uscate ale unei cărți
Vechi de mii de ani de pe care
Literele s-au tocit devenind scrum
De acea te rog:
Ia-mă în palmele tale
Și protejează-mă ca și cum aș fi
Sufletul tău
Am nevoie de grija ta
Pentru a nu mă risipi
Ca o păpădie

Magic music

mi-am scris mărturisirea
cu lacrimi
pe hârtia virtuală
dar tu ai pătruns
dincolo de zidul plin de particule
colorate
și ai prins dintr-o adiere
toată zbaterea unei coarde
vibrând muribundă
înainte de-a se rupe
și-ai suprapus-o peste
o șoaptă magică
și ai făcut-o cântec
eu l-am ascultat
ca pe o binecuvântare
divină și vindecătoare
mulțumesc

Eliberare

Tăcerile muțești
Și vederile orbite
Ca și brațele legate
Ca și tălpile rănite
Toate înseamnă condamnare
La neputință

Și lacrimile uscate
Și plânsetele înfundate
Ca și strigătele îngropate
Ca și zbaterile înlănțuite
Toate înseamnă întemnițarea
Aducerii aminte despre mine

Deschide-mi ochii
Eliberează-mi glasul
Dezleagă-mi membrele
Ca să-mi auzi cântecul
Ca să-mi vezi zborul
Ca să-mi simți atingerile

Sparge lanțurile, lacătele
Ca să mă dez-temnițești!

Mirosul de țară

Mirosul de țară , de pământ si de var
De lemne nearse, de cenușă, de jar
Miros de vopsea stângaci aplicată
Pe ușa cu geamuri de molii mâncată

Mirosul icoanei ce plânge-n perete
Miros de ștergare cu mătase cusute
Miros de odaie din paie zidită
De casa bătrână de viața lipsită

Bunicii mei aici au trăit și-au murit
Aici s-au iubit, aici au muncit
În marea de-arome pe rând s-au topit
Le pun spre păstrare mirosul sfințit

Pendul pentru timp pierdut

Ciudatul balans al ceasornicului care

Se zguduie să se facă din nou auzit

Trezește în tine fiori și tresare

La oră fixă într-un nou zguduit

Și sari dintr-un pat în care lungită
Îți cauti pierdută în perne o veste
Începi languroasă o zi învechită
Cu-aceleași rutine, cu-aceeași poveste

Alergi pe un drum prea bătut spre niciunde
Asculți șoapte triste și te-mbeți cu iluzii
Îți numeri cu greu anii-n secunde

Ce-ți picură-n tine seci deziluzii

Dar seara te-ntinzi în cuibul în care
Prin vis și răbdare îți porti idealul
Adormi pe pendulul ce-n noapte tresare

La ore fixe anunțându-și finalul

Tăcerea e de aur

Un cuvânt ca un acrobat
stă pe-o sfoară suspendat
vrea să zboare
face luping la intrare,
dar rămâne agățat

dinții-l strâng, limba-l împinge
esofagul vrea să-l scuipe
el rămâne prins de sfoară
tremurând, gura și-o frige

publicul îl aclamează
îl imploră să se-avânte
el rămâne prins de buze
speriat, nedumerit
biet cuvânt de nerostit

ca la circ așteaptă lumea
cu urechile-ascuțite
dar cuvântul nu se pierde
nu e vreme de cuvinte

ca un laș coboară scara
se ascunde în decor
și spectacolul se-nchide
în rumoare și omor

stă cuvântul trist, gândește
la ce n-a putut să spună
căci tăcerea, bat-o vina
totdeauna e mai bună!

Fals adio

a câta oară spun adio?
a câta oară îndrăznesc
să-ntorc privirea dinspre tine
să nu te mai urmez?
a câta oară mă întreb
de ce privesc în ochii tăi
și caut fericirea oarbă
ce nu ne-a mai găsit în doi
îți spun din nou adio în gând
și iar te părăsesc plângând
din nou promit, din nou mă jur
sunt vinovată de sperjur
și în genunchi mă spovedesc
că nu vreau sa te părăsesc
 
  

Ajutor!

Incep noul an cu o rugaminte: ajutati-ma sa gasesc un film. Am uitat in introducerea acestei postari sa va urez:  "La multi ani!"
Acum sa trecem la problema mea.
Acum ceva vreme (un an, doi sau trei ani - nu-mi amintesc cand exact) am vazut un film la TVR1. Era vorba de o tanara sud-americanca divortata sau vaduva (nici asta nu-mi mai pot aminti exact, dar oricum nu conteaza prea tare, era singura asta e sigur) care cu ajutorul unei prietene sau unei rude isi gaseste de lucru in casa unei familii bogate pe post de guvernanta si fata buna la orice in casa. Se muta in noua ei locuinta de serviciu impreuna cu fiica ei de 8-9-10 ani, poate chiar putin mai mult. Familia unde se angajeaza era formata dintr-un sot bogat, muncitor, foarte chipes si fidel, o sotie cam zbanghie, putin isterica si iubitoare de alcool si doi copii minunati. Fiica sa se integreaza foarte bine in familie, amandoua sunt iubite de toata lumea, totul merge minunat. Tanara (o actrita bruneta superba) nestiind limba engleza este ajutata de fiica ei in conversatiile cu stapanii casei in prima faza, apoi incepe si ea sa invete si sa rupa cateva cuvinte uzuale: "multumesc", "te iubesc", "mi-e dor". :) Caci da, se indragoste de stapanul casei. Si el de ea. Filmul nu se termina asa cum probabil s-ar fi asteptat toata lumea cu un divort si o noua nunta intre cei doi indragostiti. Pentru ca ea, femeie rationala, dandu-si seama de durerea pe care ar provoca-o daca s-ar lasa condusa de pasiune, renunta la o slujba foarte bine platita, la o scoala foarte buna la care fusese acceptata fiica ei si pleaca pe un alt drum, in alt oras sau in alta tara, urmand a lua totul de la inceput.

Acum va rog: daca stie cineva cum se numeste filmul sau ce actrita a jucat in el sa-mi dea de stire. Vreau tare mult sa-l revad. Multumesc!