Un cuvânt ca un acrobat
stă pe-o sfoară suspendat
vrea să zboare
face luping la intrare,
dar rămâne agățat
dinții-l strâng, limba-l împinge
esofagul vrea să-l scuipe
el rămâne prins de sfoară
tremurând, gura și-o frige
publicul îl aclamează
îl imploră să se-avânte
el rămâne prins de buze
speriat, nedumerit
biet cuvânt de nerostit
ca la circ așteaptă lumea
cu urechile-ascuțite
dar cuvântul nu se pierde
nu e vreme de cuvinte
ca un laș coboară scara
se ascunde în decor
și spectacolul se-nchide
în rumoare și omor
stă cuvântul trist, gândește
la ce n-a putut să spună
căci tăcerea, bat-o vina
totdeauna e mai bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!