Suflet pustiit

Uneori, ne simţim sufletul atât de pustiit încât, diavolului de-am vrea să i-l vindem, nu ni l-ar vrea.

Reflexoterapie :))

Plec departe

Începutul acestui videoclip mi-a amintit de întrebarea lui Bogdan când am ieșit într-o dimineață de la duș: "Mami, dar fetele de ce fac duș și baieții nu?". Până la sfârșitul melodiei m-a luat durerea de ficat. Oare de ce?

Bărbatul perfect

Își poartă chipul cu trufie
este frumos, încântător
dar ce păcat că nu prea știe
că doar prin chipul tău
devine el strălucitor

și ochii lui sunt ca văpaia
simți că te scurgi când îi privești
dar ochii tăi, copilă dragă
îi vede așa, caci îi iubești

are un suflet uriaș
și-n el a a strâns multă iubire
dar draga mea, iubirea ta
i-a facut inima mai vie

și când respiră, te respiră
și mintea tu i-o controlezi
căci el din tine se inspiră
cand toată i te-abandonezi

da, e perfect, perfect se crede
așa-l vezi tu, că-l îndrăgești
dar ochii ți se vor deschide
și nu vei mai putea să-l crezi

 

12 iulie 2012

Ziua de 12 iulie a fost, ca şi data de 31 mai, la fel de importantă ca ziua mea de naştere. Cred că ştiţi de ce.

Aici găsiți întregul eveniment, fără retușuri și cu bâlbele de rigoare:

http://youtu.be/l6jRi-yP-1I

Aici găsiți știrea despre eveniment de la TV Etalon:

http://youtu.be/77Fgrv4qLuU

 

Chip de nisip

Am învățat să-ți desenez chipul

Cu multe culori

pe resturile de hârtie din scrisoarea de amor
Pe care am scris-o și apoi am rupt-o împreună
Un ochi pe o bucățică, unul pe alta,
Buzele fierbinți pe un colț îndoit
Fruntea ți-am schițat-o pe o bucată mai mare
Iar obrajii i-am înghesuit lângă urechi

Am lipit hârtiuțele una câte una
Ca să-ți mai revăd măcar odată fața
Si pentru a reciti binecunoscuta scrisoare
Lipsesc câteva bucatele,
Întregul este frânt
Cred ca le-a împrăștiat vântul nemilos
al unei despărțiri...

Dar am reînvățat să-ți desenez chipul
pe frânturi de cer,
pe margini de frunze
pe bucați mici de univers
sau pur si simplu, direct cu degetele
în nisipul ud

știu bine ca vântul ți-l va împraștia din nou
ca să ma facă să-ți uit chipul
la fel cum briza mării își poartă spre cer
particulele de nisip după ce acesta s-a uscat

Declarație

Iubirea mea-i nesățioasă
și egoistă
este secretă și-anonimă

iubirea ta pare duioasă
da-i omonimă

iubirea ta e curioasă
iubirea mea e pacatoasă
primejdioasă
mereu salbatică
a ta deși e curajoasă
e-alunecoasă, ludică...

și oare cum este mai bine?
să iubești și să speri ca mine?
ori să nu simți, dar să te joci ca tine?

De ziua mea

Acum cateva minute am intrat în... "ziua mea". Soţul meu, un drăguţ şi foarte spiritual de fel îmi zice:

- Pisssiiii, tocmai ai facut un miliard de ani!

Eu, la fel de draguţă îi răspund:

 - Da, aşa este, dar tu în curând o să faci un miliard de ani ... + 9 !

Poate...

poate nu aş muri pentru tine, însă ţi-aş da din răsuflarea mea
de fiecare dată când aş simţi că nu mai poţi respira
poate nu aş munci pentru tine, dar ţi-aş da din bogaţia sufletului meu
ori de câte ori te-ai simţi sărac sau pustiit
poate nu ti-aş mai vorbi, dar gândurile mele mi-ar fi numai la tine
indiferent dacă tu mă vei mai ţine minte sau nu
poate nu te-aş mai recunoaşte pe stradă, dar m-aş cutremura
la fiecare închipuire în care ţi-as descoperi privirea

şi da, poate ca nu aş muri pentru tine,
dar mi-aş hrăni fericirea numai cu împlinirile din viaţa ta

Marea din mine pentru oceanul din tine

Ţi-am căutat paşii prin nisip,  dar spuma albicioasă ţi i-a şters înainte de a-i vedea eu...
te-am strigat dar valul spart pe malul fierbinte te-a asurzit chiar în timp ce eu ţi-aş fi ascultat răspunsul
te-am regăsit din amintiri în firicele de nisip, dar briza, aşa de plăpândă cum e, te-a purtat în zare...
ţi-am privit chipul, dar soarele ţi l-a topit putin timp înainte de-a ţi-l impregna în mintea mea

Nu eşti prin nisipuri, nu-ţi întinzi trupul printre scoici sparte şi alge leneşe, uscate de vânt la mal
nu aluneci pe pielea mea odată cu valul călduţ de iulie
nu-ţi primesc îmbrăţişarea printre raze fierbinţi ce-mi desenează forme roşiatice pe piele

Totuşi ţi-am strâns într-un melc puţină lumină sărată, ţi-am presărat pe el miros colorat de vară, l-am tăvălit prin nisip strălucitor şi ţi-am adus în suflet bucăţică de mare fermecată.

O vrei?